BOLNAVI ŞI… BOLNAVI. O POVESTE DIN „DUMINICA ORBULUI”
România post-1989 este un loc în care fiecare se simte liber să își exprime opiniile, chiar dacă acestea sunt lipsite de fundament. O țară în care abuzurile și ignoranța capătă forme tot mai diverse, unde frustrările de zi cu zi se transformă în invidii profunde, multe dintre ele transmise din generație în generație.
Ion Iliescu – Tătucul nostalgiei
Moartea lui Ion Iliescu a ridicat din nou valuri de dispute între cei ce-l venerează și cei ce-l contestă. Un individ cu abilitați de manipulare incredibile, un produs al epocii sale, Iliescu a știut cu siguranță să-și dirijeze fioroasele intenții de-a lungul anilor. Iar amintirile sunt încă vii, din acele zile de decembrie 1989, când el a apărut pe ecranele televizoarelor, cu discursuri pline de promisiuni. Cei care l-au votat se împărtășesc adesea din nostalgia unor vremuri și mai tulburi.
Un pacient și povestea sa de neuitat
În cabinetul meu, un pacient, un țăran în vârstă, a împărtășit o poveste ce pare să fie un simbol al divergențelor din societatea noastră. După ce și-a consultat starea de sănătate, a început să povestească despre soția sa, care, vrăjită de promisiunile lui Iliescu, a uitat de tot ce le unea. Iar bătălia lor interioră s-a transformat într-o comedie tristă, dar, din păcate, foarte reală.
Un strigăt de disperare
„Dom’ doctor,” îmi spunea el, „de când a apărut el la televizor, au început problemele. M-am trezit cu soția care îmi cerea să-l votez! Cum să votăm un comunist? M-a lăsat urlând și bocind în podul casei.” Aceste cuvinte sunt o reflexie a unei societăți împărțite, a cărei structură socială este subminată de incompetență și lipsă de înțelegere. De ce să alegi rănile trecutului, în loc să înveți să te vindeci?
Reflecții asupra unei națiuni
Ce s-a ales de noi? O națiune în care alegerile nu mai sunt dovada unui viitor mai bun, ci un spectacol grotesc al dorințelor neîmplinite. În acest context, povestea pacientului meu devine un simbol nu doar al fricii, ci și al unei loialități oarbe față de personaje care ar fi trebuit să ne conducă spre lumină, dar, în schimb, ne-au împins spre beznă.
De ce este atât de greu să recunoaștem că, uneori, am fost și suntem bolnavi? Bolnavi nu doar fizic, ci și spiritual, cu răni nevindecate, care ne marchează adânc viața. O poveste din „Duminica Orbului” care reverberează prin generații, un apel la conștientizare care, poate, nu va fi niciodată auzit.
Sursa: jurnaluldearges.ro
Sursa: jurnaluldearges.ro/bolnavi-si-bolnavi-o-poveste-din-duminica-orbului-402101/
