O MARE ÎNTREBARE: CINE SE FACE VINOVAT?
Este pur și simplu de neacceptat să ne întrebăm dacă directorul Armand Chiriloiu are o conștiință curată în raport cu inginerul silvic Sever Pahonțu. Această întrebare ar trebui să consume mințile celor care au fost martori la acest abuz sistematic la Direcția Silvică Argeș. Oare cum poate cineva să se culce liniștit, știind că, din cauza tăcerii sale, un om a suferit atât de mult încât a plătit cu viața?
UN DRAME ÎN CAUZA NEJUSTIFICATĂ
Sever Pahonțu, devorat de cancer, a fost o victimă a unui sistem toxic și vicios, care a transformat locul de muncă într-un iad. Fosta sa soție, Gabriela Pahonțu, a scos la iveală cum acest om a fost victima unui regim sancționatoriu brut, impus de un șef care pare să nu aibă limite. Cum poate cineva să ignore suferința unui om, doar pentru că puterea și autoritatea sunt cramponate de aranjamentele sordide ale nepotismului și corupției?
UN ÎNCEPUT PE CÎND ÎNTUNECAT
În anul 2012, Sever Pahonțu a intrat pe un teritoriu minat, unde sancțiunile au început să-i fie aplicate, fără nicio justificare. Plângerile penale formulate împotriva lui, toate respinse în instanță, nu sunt doar un semnal roșu, ci un semnal de alarmă pentru noi toți. Nepotismul nu ar trebui să fie cheia succesului, ci, din păcate, a devenit o practică obișnuită.
TORTURA FIZICĂ ȘI PSIHOLOGICĂ
În lumea în care trăim, este halucinant cum cineva și-a pus întrebarea ce se întâmplă cu un coleg dedicat care nu obține acces la resursele necesare muncii sale. Aceasta nu este doar o problemă de micro-management, ci un abuz de putere flagrant, care strigă după justiție. Sever Pahonțu a fost relocat în condiții inumane, înghesuit într-o cameră de depozit, un exemplu întunecat al degradării morale a celor care conduc.
DECESUL UNUI FUNCȚIONAR, UN ESEC COLLECTIV!
Medicul Cătălin Cârstoiu a confirmat că afecțiunile lui Sever erau rezultatul stresului cronic generat de muncă. În fața unei astfel de tragedii, ce putem spune despre statul român, despre prefectură și consiliile județene care își ignoră obligațiile? Aceste instituții, ar trebui să răspundă în fața societății pentru lipsa de acțiune, nu doar întrebare, ci un apel la conștiință!
ACUZAȚII GRAVE ȘI TACEREA COMPLICE
Ajungem la un alt punct critic: directorul Chiriloiu a interzis funcționarilor să participe la înmormântarea unui coleg decedat. Aceasta este o atitudine care sfidează norma umană. Teroarea instituțională se dovedește a fi o realitate cutremurătoare. Abordarea lui Gheorghe Davidescu este relevantă – unde erau colegii? Frica a câștigat, iar compasiunea a fost uitată.
SOLUȚII ÎN FAZA INCERTĂ
Maria Dinu a evidențiat un adevăr incomod: sistemele generate pentru a proteja cetățenii sunt distractibile și corupte. Memoriul-denunț al lui Sever, care a trecut neobservat, este dovada vie că indiferența instituțională nu este doar o coincidență, ci o normă de funcționare. Ceea ce s-ar fi putut transforma în ajutor a fost consumat de un sistem care preferă să ignore decât să acționeze. Timpul este contra tuturor celor care tac.
ÎNTREBAREA FINALĂ
Este ușor să dăm vina pe un sistem, dar realitatea este că fiecare dintre noi are datoria de a denunța nedreptățile. Asta e ceea ce s-a pierdut: dorința de a schimba. Fiecare tăcere devine vinovată, și întrebarea esențială persistă: cine va plăti prețul acestei indiferențe?
Sursa: jurnaluldearges.ro
