Unitățile școlare și absurdul comasărilor
Într-o mărturie stupefiantă, Inspectorul General Dumitru Tudosoiu ne aduce în atenție o realitate pe care mulți preferă să o ignore: „Unitățile școlare comasate nu au pierdut decât partea de management.” O declarație care răsună ca un ecou într-o cameră goală, subliniind disconfortul din sistemul educațional românesc, afectat de legi absurde precum Legea 141/2025.
Consecințe șocante pentru educație
Conform acestei legi, unitățile de învățământ cu sub 500 de elevi la nivel liceal și gimnazial sau 250 la nivel preșcolar sunt condamnate să-și piardă identitatea. Aceste comasări sunt prezentate ca o soluție salvatoare, dar în realitate, ce se ascunde în spatele acestei retorici?
O simplă mutare de birou?
„N-am mutat spațiile,” susține Tudosoiu, de parcă acest detaliu ar putea atenua impactul devastator al dispariției unor instituții cheie. Elevii continuă să învețe în aceleași clădiri, dar în ce condiții? Rămânem cu întrebări: cât de mult pierdem cu adevărat dincolo de management? Ce va urma pentru educația generațiilor viitoare?
Personalitate juridică? Ceva ce nu contează!
Unitățile comasate pierd, de asemenea, personalitatea juridică – semnaturile, ștampilele și, bineînțeles, fondurile. Se pare că economia de resurse își vâră nasul în educație, lăsând în urmă un peisaj dezolant de eficiență administrativă care nu promite nimic bun pentru viitorul învățământului. Unde duce acest mecanism amorțit?
Un apel la conștientizare
Tudosoiu ne mai avertizează: „Generalul” le cere directorilor să nu răpească bucuria elevilor. Dar ce fel de bucurie putem oferi într-un sistem care se destramă pe zi ce trece? Nu cumva responsabilitatea este acum pe umerii tuturor, nu doar a celor care conduc?
Este timpul să ne dăm seama că trebuie să privim dincolo de declarații și să ne întrebăm: ce preț plătim pentru a îmbina eficiența cu educația? Răspunsul ar putea fi mai deranjant decât ne imaginăm.
Sursa: Jurnalul de Argeș
