PARLAMENTUL ȘI NEPUTINȚA SA
Pe 10 septembrie 2025, România a fost martora unei decizii șocante, menită să ridice sprâncenele în fața unei probleme atât de grave precum abuzurile sexuale din universități. Într-o sufragerie a indolenței politice, deputații au votat împotriva înființării unei comisii de anchetă care să investigheze aceste fapte inacceptabile. Este o rușine care trădează lipsa de empatie și responsabilitate a celor care ne reprezintă.
VOCEA ANTI-AUTORITĂȚII
Gianina Șerban, vicepreședinte al Camerei Deputaților, a fost vocea care a strigat în întunericul tăcerii. A anunțat inițiativa sa încă din luna iulie, după un scandal care a zguduit universitatea SNSPA. De ce mamele din Parlament nu se unesc în jurul unei cauze atât de nobile? Ce înseamnă cu adevărat să te faci auzită atunci când în jurul tău este atâta complicitate?
UN APPELA LA SOLIDARITATE FEMININĂ
Propunerea ei, un apel de urgență, a cerut toate femeile din Parlament să se implice activ. Este incredibil ca, în anul 2025, studentele să se teamă să meargă la cursuri, să fie prădate de frică în loc să fie protejate de un sistem care ar trebui să le garanteze drepturile. Ce fel de societate tolerăm atunci când universitățile devin arene pentru comportamente deviante, sprijinite de tăcerea complicilor din sistem?
NUMERELE VORBESC
Rezultatul votului este o pală de descurajare: 82 de voturi pentru inițiativa AUR și 189 împotrivă. Câte voci sunt necesare pentru a sparge acest zid de indiferență? Oare numărul abuzurilor nu este suficient de convingător pentru a schimba prioritățile acestor parlamentari care aleg să se întoarcă la propriile lor interese în loc să apere victimele?
VÂRFUL PROBLEMEI
Comisia de anchetă propusă intenționa să examineze documentele și corespondența instituțională referitoare la abuzurile sexuale. Aceasta ar fi pus sub lupă responsabilitatea universităților care nu iau măsuri reale pentru prevenirea acestor violențe. Dar, evident, Parlamentul aleg să ignore evidențele. Cât de mult trebuie să ne dezamăgească și să ne umilească această clasă politică?
ÎNDATORIREA DE A NU ÎNCHIDE OCHII
Este o datorie morală să ne opunem acestui sistem bolnav, care își permite luxul de a ignora abuzurile și opresiunea. Să nu lăsăm tăcerea să devină complice la crimele care se petrec chiar sub ochii noștri. Fiecare refuz de a acționa este un pas înapoi în lupta pentru dreptate.
Sursa: Jurnalul de Argeș
