14 Decembrie 1842: A MURIT IANCU JIANU, VESTIT HAIDUC DIN OLTENIA
Pe 14 Decembrie 1842 se stingea din viață Iancu Jianu, un haiduc legendar din Oltenia, recunoscut nu doar pentru curajul său, ci și pentru lupta sa neobosită în apărarea celor oprimați de soartă și pentru independența țării. Iancu Jianu, născut în anul 1787, a dus o viață plină de aventuri. La apogeul influenței sale, el conducea o grupare de aproximativ 2.000 – 3.000 de haiduci, un adevărat corp de armată, menit să combată abuzurile și nedreptățile.
Contemporanii săi descriu un erou desăvârșit, un maeștru al armelor și un călăreț excepțional. Destinul său a fost marcat de numeroase evenimente dramatice, inclusiv condamnarea la ocnă, de unde a evadat, și o sentință de moarte pe care a reușit să o evite prin ingeniozitate și influența pe care o avea sobre localnicii. Iancu nu doar că a contestat autoritatea boierilor, dar și-a direcționat forțele împotriva ocupației străine, fiind un adversar ferven al puterilor otomană, habsburgică și fanariotă.
Un episod memorabil, adesea trecut cu vederea în istoria Românilor, este confruntarea sa cu turcii, când armata de haiduci condusă de el a provocat o înfrângere categorică dușmanului. Acțiunile sale nu s-au limitat la apărarea unor teritorii; Iancu Jianu a organizat incursiuni audace, trecând Dunărea pentru a ataca jefuitorii. În cadrul unei astfel de bătălii, se spune că a avut o confruntare epică cu Osman Pazvantoglu, pașa de Vidin, moment în care, conform legendei, i-a scos un ochi, iar acesta a rămas cunoscut sub numele de „Pazvante Chiorul”. Această întâmplare a devenit emblematică, fiind imortalizată în diverse balade populare, ce au circulat în România, Serbia și Bulgaria.
În versurile acestor balade, se regăsesc cuvintele sale de furie și provocare, în care sfida dușmanul: “Cu mana asta ti-am scos un ochi, tot cu mana asta te omor, câine de păgân!” Haiducii lui Iancu, alături de pandurii olteni, au întreprins repetate expediții dincolo de Dunăre, unde și-au demonstrat bravura. În 1809, gruparea sa a devastat orașele Vidin și Plevna, omorând pe oricine le stătea în cale, ca răzbunare pentru atacurile lui Pazvantoglu asupra Craiovei și incendiile ce au mistuit satele din Oltenia.
În plus, Iancu Jianu a jucat un rol activ în mișcarea lui Tudor Vladimirescu din 1821, trimițând un memoriu la pașa de Silistra, dar a fost din nou arestat și eliberat în același an. După 1823, viitorul haiduc s-a retras la Chilii, administrând moșiile deținute, inclusiv Fălcoiu, Leu și Zvorsca, și având funcții de conducere publică, inclusiv aceea de subprefect între 1838 și 1842. Imaginile sale au fost intens mitizate în folclor, teatru și film, generând o legendă semnificativă ce uneori nu se aliniază cu detaliile documentare.
Faptele sale nu s-au limitat la bătălii istorice, ci și la distrugerea raiaua turcească de la Turnu Măgurele, care devenise un punct strategic pentru incursiunile lui Pazvantoglu. Iancu Jianu a îndrăznit să aprindă fitilul care avea să ducă la distrugerea moscheii de acolo, un act ce a avut un impact durabil asupra dominației turcești asupra teritoriilor românești. Datorită acțiunilor sale curajoase, turcii nu au mai îndrăznit să construiască alte edificii musulmane pe pământul țării noastre.
Astfel, Iancu Jianu rămâne nu doar un simbol al haiduciei, ci și un adevărat erou național, ale cărui fapte și destin sunt omagiate în istoria și cultura românească.
Sursa: jurnaluldearges.ro/14-decembrie-1842-a-murit-iancu-jianu-vestit-haiduc-din-oltenia-421780/
