Arhivele Naționale au făcut publice ordinele lui Ceaușescu din 17 decembrie 1989 pentru reprimarea protestelor de la Timișoara
Arhivele Naționale ale României au dispus publicarea a două documente esențiale care ilustrează în detaliu modul în care Nicolae Ceaușescu a gestionat Revoluția din 1989. Aceste ordine, emise în data de 17 decembrie 1989, dezvăluie o strategie de reprimare brutală împotriva manifestanților ce protestau la Timișoara.
Stenograma ședinței CPEx: decizii controversate și ordine directe
Primul document adus la lumină este stenograma ședinței Comitetului Politic Executiv (CPEx) din aceeași zi, care a fost reconstruită pe baza memoriei stenografei Maria Ionescu și dactilografiată pe 4 ianuarie 1990. Acest material, redactat după prăbușirea regimului comunist și înaintat Cancelariei CC al PCR, oferă o viziune parțială, dar revelatoare, asupra deciziilor critice luate în fața protestelor ce au izbucnit în Timișoara. Stenograma subliniază clar ordinul lui Ceaușescu, prin care se stipula utilizarea armamentului împotriva demonstranților, evidențiind și reacția generalului Vasile Milea față de această infracțiune morală.
Teleconferința lui Ceaușescu: starea de necesitate și mobilizarea forțelor
Al doilea document face referire la o teleconferință prezidată de Ceaușescu, desfășurată tot în 17 decembrie 1989. În cadrul acestei întâlniri, liderul comunist a menționat influența presupușilor „agenți străini” și a „cercurilor antisocialiste” în contextul revoltei de la Timișoara. Ceaușescu a ordonat instituirea stării de necesitate și a cerut înarmarea completă a unităților Ministerului de Interne, a miliției, trupelor de securitate și grănicerilor cu muniție reală. De asemenea, a fost decisă mobilizarea gărzilor muncitorești și a activului de partid pentru a reprima orice formă de manifestație. Totodată, s-a ordonat restricționarea intrării turiștilor străini și suspendarea micului trafic de frontieră.
Clarificarea responsabilităților în contextul Revoluției din 1989
Arhivele Naționale subliniază că scopul publicării acestor documente nu este de a crea o cronologie exhaustivă a evenimentelor, ci de a clarifica aspectele fundamentale ale Revoluției din 1989, în special privind responsabilitatea deciziilor politice și militare adoptate în acele zile critice. Aceste ordine nu doar că documentează tăcerea istoriei, ci și complicitatea celor care au îmbrățișat violența ca instrument al menținerii puterii.
