Împrumutul verbal – Ghid juridic esențial pentru sumele împrumutate fără acte scrise
În viața cotidiană, împrumuturile între rude, prieteni și cunoscuți sunt adesea realizate fără formalisme legale, fiind încheiate verbal. Aceasta, însă, poate crea dificultăți semnificative în cazul în care survin neînțelegeri sau se ajunge la o dispută juridică. Când o persoană se confruntă cu un astfel de refuz de restituire a unei sume împrumutate, este vital să aibă în vedere că lipsa unui contract scris nu anulează validitatea împrumutului.
Din perspectiva juridică, un împrumut se consideră a fi un contract ce se finalizează în momentul în care banii sunt predati, indiferent dacă s-a oficializat acest lucru printr-un document scris sau nu. Dacă banii nu au fost oferiți ca un dar sau ca parte a unei alte obligații, este de înțeles că tranzacția a avut loc cu titlu de împrumut. Așadar, atunci când o persoană împrumută bani, părțile dobândesc drepturi și obligații legale chiar și în absența unui acord formal.
Obligația împrumutatului este de a restitui suma împrumutată la termenul convenit, iar în cazul în care termenul nu este stabilit, instanța va interveni pentru a determina un termen de returnare adecvat. În momentul în care împrumutatul refuză restituirea, se recomandă ca părțile să negocieze o nouă dată pentru returnare sau să ajungă la o înțelegere privind plățile eșalonate.
În cazul în care negocierile eșuează, creditorul are dreptul de a iniția o acțiune în justiție. Este important să se țină cont de faptul că această acțiune trebuie intentată în termen de trei ani de la data la care împrumutul a devenit exigibil. Demonstrarea pretențiilor în fața instanței se bazează pe dovezi precum mesaje, corespondență electronică, ordine de plată sau mărturii care pot susține existența împrumutului.
După derularea procesului, instanța poate emite o hotărâre executorie, în care se verifică și se confirmă împrumutul, suma datorată și obligația de restituire. Această hotărâre va fi pusă în executare, iar în cazul neîndeplinirii acesteia, se va recurge la un executor judecătoresc pentru a se asigura respectarea deciziei.
Este evident că demararea unei astfel de acțiuni judiciare implică și costuri pe care creditorul trebuie să le acopere, iar acestea se vor adăuga sumei datorate de împrumutat. Drept urmare, împrumutatul va avea de plătit nu doar datoria principală, dar și costurile legale și onorariile avocatului.
În concluzie, pentru a evita eventualele neplăceri generate de un împrumut verbal, este întotdeauna recomandabil ca împrumuturile să fie formalizate printr-un contract scris, care poate fi autentificat de un notar. Acesta va avea putere executorie și va facilita procesul de recuperare a datoriei, eliminând necesitatea obținerii unei hotărâri judecătorești. Astfel, se asigură o mai bună protecție a drepturilor ambelor părți implicate.
Avocat Maria Cristina Lețu, doctor în Drept
