Miron Cordun: Portret al artistului la tinereţe
Miron Cordun, născut pe 16 octombrie 1935 în Priseaca, Olt, a fost un exponent al poeziei românești care a lăsat o amprentă semnificativă asupra literaturii din România. A murit la data de 10 decembrie 1996, în orașul Pitești. Fost poet și membru activ al Uniunii Scriitorilor din România, Cordun a publicat lucrări remarcabile sub numele său real, George Cîrstea Nicolescu, un nume cu care a debutat în lumea literară.
Studiile sale secundare le-a realizat la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina, Olt, unei cariere academice mai îndelungate după care nu a simțit nevoia, fapt ce nu a împiedicat ascensiunea sa în domeniul cultural. Între anii 1959 și 1961, a urmat o școală de activiști culturali, iar în perioada 1960-1972 a îndeplinit funcția de metodist la Casa Regională a Creației Populare Argeș. Aici, a avut un rol esențial în îngrijirea publicării mai multor lucrări literare, cum ar fi „Argeș – carte de versuri” (1963) și „Antologie de doine și balade din Argeș” (1971), alături de alte titluri semnificative.
În cariera sa profesională, Cordun a activat ca redactor la revista „Argeș” între 1972 și 1974, iar apoi a continuat să contribuie la cultura literară ca metodist la Centrul de Librării și, ulterior, la Biblioteca Județeană Argeș, unde a rămas până la pensionare. Din păcate, viața sa s-a stins prematur, lăsându-l cu doar șase luni de pensie, la vârsta de 61 de ani.
Debutul său literar cu versuri a avut loc în revista „Gazeta literară” în 1958, însă primul său volum „Edict” a fost publicat în 1971 în Biblioteca revistei „Argeș”, volum pentru care a fost recompensat cu premiul revistei. Anul 1973 a marcat o altă piatră de hotar în cariera sa, când a câștigat premiul Uniunii Scriitorilor din România, un premiu deosebit pentru un scriitor din Pitești, subliniind astfel valoarea sa în peisajul literar național.
Pe lângă „Edict”, alte lucrări notabile semnate de Miron Cordun includ „Serbări” (1975), „Duminica pe drumuri” (1978), „Bacovii” (1982), „Cartea de dragoste” (1985) și „Urmările” (1987). De asemenea, în 1997 a fost publicată „Cronică de memorii”, o antologie postumă îngrijită de Nicolae Oprea. Cordun nu a fost doar un scriitor talentat, ci și un mentor pentru tinerii autori, influențând generatii întregi de scriitori prin viziunea și devotamentul său față de literatură.
În cinstea contribuției sale, Filiala Pitești a Uniunii Scriitorilor a instituit premiul de poezie „Miron Cordun”, lăsând astfel o moștenire durabilă a valorii literare și culturale în comunitatea argeșeană și nu numai.
Sursa: jurnaluldearges.ro/miron-cordun-portret-al-artistului-la-tinerete-49-423460/
