Resuscitarea culturii piteștene prin muzica folk
În anul tumultuos 1988, un om de cultură dedicat, profesorul Petre Popa, se află în fruntea unui val de revitalizare culturală în județul Argeș, mai exact în Pitești. Cu ocazia celebrării a 600 de ani de la prima mențiune documentară a orașului, Popa a avut o idee strălucită: înființarea unui grup folk menit să pună în valoare potențialul artistic al comunității locale. Această inițiativă nu a fost doar o simplă activitate recreațională; a fost un pas major în recunoașterea și promovarea valorilor culturale ale Piteștiului.
Profesorul Popa, recunoscut pentru contribuțiile sale literare, și-a adus aportul la prima istorie a orașului, alături de colaboratorii săi, Paul Dicu și Silvestru Voinescu, lucrare ce a fost răsplătită cu un premiu de către Academia Română. Este demn de menționat că această carte reprezintă singura lucrare scrisă de un piteștean care a fost onorată cu acest titlu până în prezent.
Astfel a prins viață Grupul folk „P 600”, un nume simbolic care omagiază trecutul istoric al orașului. Componența grupului a fost una remarcabilă, reunind talente locale precum George Paraschivescu, expert în violă și voce, Viorel Năstase, cunoscut pentru abilitatea sa la chitară și bongosuri, Mihai Dulea, un virtuoz al xilofonului, și Viorel Tănase, la chitară, alături de Gigi Năstase din Mioveni, maestru al flautului.
Grupul a câștigat rapid popularitate, susținând recitaluri nu doar la Palatul Culturii din Pitești, ci și pe diverse scene din întreaga țară. Așadar, „P 600” s-a transformat într-o adevărată voce a tinerei generații, reușind să strângă comunitatea locală în jurul muzicii folk și al valorilor culturale naționale.
Din păcate, povestea acestui grup nu a avut un final fericit. Revoluția din 1989 a adus cu sine nu doar schimbări politice, ci și dezintegrarea visului cultural în care Petre Popa a investit atât de mult. Odată cu îndepărtarea acestuia din funcția de conducător al culturii argeșene, membrii grupului s-au dispersat, fiecare urmându-și propriul drum, lipsiți de un spațiu în care să se reunească pentru repetiții, Palatul Culturii fiind confiscat de Justiție, lăsând o mare văduvire culturală în urmă.
Rămâne de văzut cum vor evolua viitorul și cultura în Pitești, dar lecțiile trecutului sunt clare: fără susținere și infrastructură, potențialul artistic rămâne adesea neexploatat. Această poveste este un apel la conștientizare a nevoii de a susține cultura locală și de a crea un mediu propice dezvoltării ei.
Sursa: jurnaluldearges.ro/scene-din-viata-culturala-pitesteana-157-425755/
