Întreaga energie a fotbalului românesc, în oglinda criticilor
Mă descurajează profund ceea ce a declarat Ladislau Boloni despre Nicolae Dobrin, o personalitate emblematică nu doar pentru Argeș, ci și pentru fotbalul românesc în ansamblu. E o rușine că Boloni, pe măsură ce îmbătrânește, nu doar că își pierde eleganța, dar are și tupeul să jignească generații întregi de români care au trăit și resimțit magia fotbalului prin driblingurile sale superbe. Citatul său spune totul: „Dobrin și Balaci au jucat puțin fotbal la nivel mare, doi-trei ani și au dispărut.” Constat cu tristețe că ar fi trebuit să se abțină de la aceste afirmații. Boloni ajunge să „murdărească” efectiv statui, de parcă ar fi uitat tot ce au reprezentat acești sportivi pentru iubitorii de fotbal.
Dar mai alarmant este faptul că această critică vine din partea cuiva care a stat alături de Dobrin în aceleași camere, pierzând timp prețios jucând rummy la ore târzii, în loc să se concentreze pe prestația sportivă. Nu-l poți judeca pe Dobrin pentru alegerile sale la acele ore, dar cu siguranță nu ar trebui să îl desconsideri pe un om care a marcat istoria fotbalului românesc. Să le reproșezi astfel de lucruri, ca Boloni, e o dovadă de lipsă de caracter. Cu toate acestea, în urma acestor declarații, îmi permit să mă întreb de ce nu a avut curajul să-și exprime aceste opinii când contemporanii lui, Gâscan și Balaci, erau în viață.
Contraste între valori: Boloni și Lucescu
Nu pot să nu compar acest comportament surprinzător cu atitudinea lui Mircea Lucescu. Atunci când a fost invitat să preia echipa națională, Boloni a solicitat condiții imposibile și un salariu extravagant, în contrast cu postura demnă și non-mercantilă a lui Lucescu, care a ascultat întotdeauna chemarea țării sale cu integritate. Să fie această atitudine auto-suficientă o reflecție a personalității lui Boloni? Mă întreb care este motivația din spatele acestor critici, având în vedere că Dobrin nu a avut o carieră efemeră, ci a strălucit timp de peste un deceniu și jumătate în culisele fotbalului de elită.
Acest mare jucător a avut un rol crucial în obținerea titlurilor de campioană pentru FC Argeș în 1971-1972 și 1978-1979, echipă din provincie care a avut curajul să conteste supremația marilor cluburi din București. Luminile reflectoarelor au fost mereu îndreptate către el, iar stadioanele se umpleau cu entuziasm nu doar pentru meciuri, ci chiar și pentru antrenamentele lui. Această poveste de dragoste între Gicu Dobrin și fanii săi este redată în colajul amintirilor din „Jurnalul de Argeș”, un loc în care gloria sa nu va fi niciodată uitată.
Ce fel de amintiri creăm în fața idolilor noștri?
Boloni nu va putea escalada conflictele din trecut, dar îi va fi greu să se confrunte cu colegii de generație, cum ar fi Radu II, cel cu care a împărtășit momente de glorie, când se va întâlni față în față. Această neplăcere verbală, plină de resentimente, provine chiar în momentele în care orașul Pitești, sub conducerea primarului Cristian Gentea, dă startul lucrărilor de construcție a unui nou stadion, care, nota bene, va purta chiar numele lui Nicolae Dobrin. Am făcut o paranteză, dar e relevant să precizăm că nu există un stadion în România denumit după Boloni. Noul stadion va găzdui și echipa națională, care l-a avut pe Boloni ca fost jucător. Aceste declarații necugetate lezează nu doar memoria lui Dobrin, ci și identitatea orașului Pitești.
Astfel, e de așteptat ca suporterii alb-violeți, la meciul de vineri, 16 ianuarie, împotriva FCSB, să fie mesagerii onoarei Argeșului, apărându-și cu tărie idolul și heroită amintirea lui Dobrin.
Sursa: jurnaluldearges.ro/icoana-lui-dobrin-si-oglinda-ciobita-a-lui-boloni-426675/
