„`html
România nu mai este cea mai frumoasă țară, cea mai bogată, cu oameni frumoși, harnici și gospodari
România, un simbol de frumusețe și bogăție, se află într-o situație paradoxală. Timp de trei decenii, ne-am obișnuit cu ideea că țara noastră este plină de resurse, o adevărată mină de aur. Am fost crescuți cu ideea că suntem grânarul Europei și că avem un potențial turistic care ar putea rivaliza cu cel al Elveției. Însă, realitatea cotidiană ne dezvăluie o altă față, una în care schizofrenia națională este alimentată constant de politicieni care pariază pe vorbe și promisiuni. Astfel, noi, cetățenii, continuăm să trăim într-o realitate tot mai departe de idealurile cu care am fost educați.
În timp ce liderii politici se concentrează pe subiecte precum achiziția de armament și conflictele internaționale, agricultura din România, despre care se vorbește cu mândrie, se află în urmă. De exemplu, în primele 11 luni din 2025, țara a înregistrat un deficit comercial de aproape 30 de miliarde de euro, în care mâncarea care lipsește românilor constituie o parte semnificativă.
Agricultura românească, unde angajații reprezintă 21% din forța de muncă, în contrast cu media europeană de sub 4%, își dovedește ineficiența. Deși deținem o treime din fermele Uniunii Europene, rezultatele se reflectă în producția totală, care ne plasează pe un modest loc 7, după țări precum Olanda. Acest lucru este evident din prețurile alimentelor, care sunt adesea mai mari decât cele din alte state europene, indicând o paradoxală părăsire a potențialului agricol.
În plus, sectorul energetic adaugă o altă dimensiune problemelor economice, cu prețuri exorbitante ale energiei, chiar și în comparație cu prețurile de import ale altor țări. Statul român se dovedește a fi un „hoț de energie” din cauza tarifelor exorbitante pe care le încasează, împovărand astfel cetățenii care plătesc prețuri pentru energia pe care țara o produce, dar o vinde la valori exagerate.
În ceea ce privește turismul, România continuă să se zbate, înregistrând o scădere a sosirilor turiștilor străini. Cifrele indică faptul că majoritatea vizitatorilor care vin în țară sunt aici pentru afaceri, nu pentru a explora frumusețile locale. Spre deosebire de vecini, care investesc în promovarea turismului, statul român a ales să renunțe la bugetele de marketing necesare, lăsând astfel industria turistică să se estompeze.
România, așadar, nu este săracă, ci prost administrată. Resursele acestei țări sunt adesea controlate de entități prejudiciabile, în timp ce cetățenii se simt străini într-un mediu care ar trebui să le ofere prosperitate. Doar dacă conducătorii țării ar acorda atenție realităților economice, am putea spera la o schimbare semnificativă. În absența unor măsuri reale, viziunea idealistă despre România va rămâne o iluzie, valabilă doar în preajma alegerilor.
„`
