PASTILA DE FRUMOS. ACORDUL COMERCIAL UE – MERCOSUR = APOCALIPSA?
În ultima vreme, România se află într-o stare de agitație intensă, fiind atinsă de un scandal mediatic ce descoperă tensiuni profunde între diferite instituții. Trădători și distrugători ai țării sunt acuzați în lupte ce se desfășoară la cel mai înalt nivel. Această situație este generată de aderarea țării la un acord economic, negociat încă din 1999, care urmărește crearea unei vaste zone de liber schimb ce va conecta 700 de milioane de consumatori – 450 de milioane din Uniunea Europeană și 260 de milioane din gruparea Mercosur.
Gruparea Mercosur, similară Uniunii Europene, include țări precum Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Proiectul își propune o implementare treptată, pe o perioadă de 10-15 ani, în care se vor elimina, în mod succesiv, taxele vamale. Acordul are ca scop creșterea vânzărilor și reducerea prețurilor, în beneficiul tuturor părților implicate. De exemplu, actualele taxe vamale pentru utilaje și mașini, care se exportă spre aceste țări, ating un procent de 35%.
Schimburile comerciale între UE și Mercosur depășesc anual suma de 110 miliarde de euro, iar acordul a fost recent acceptat pe 9 ianuarie de către ambasadorii Uniunii Europene, fiind votat de 15 state ce constituie 65% din populația UE. Urmează semnarea oficială în Paraguay, sub conducerea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și a președintelui Consiliului European, Antonio Conta. Acordul va fi implementat temporar, urmând aprobarea ulterioară din partea Parlamentului European și ratificarea individuală a fiecărui stat membru.
Tensiunile care au apărut în dezbaterile din România se leagă de lipsa unei metode clare de avizare și de discuții publice suficiente, precum și de studii de impact necesare. Au fost evidențiate oportunitățile și avantajele pe care le-ar putea aduce acordul pentru sectoare precum industria, utilajele și produsele chimice. Cu toate acestea, sectorul agricol, în special zootehnia, își exprimă temerile legate de concurența neloială în domenii precum carnea de bovine, carnea de pasăre, zahărul și porumbul. Criticile se concentrează pe condițiile inechitabile comparativ cu cele din UE, unde există reglementări stricte privitoare la substanțele chimice, pesticide și îngrășăminte, toate acestea având ca rezultat costuri de producție ridicate. În contrast, în Mercosur, agricultura se desfășoară într-un cadru mult mai permisiv, generând produse mai ieftine, dar fără standardele de sănătate cerute de consumatorii europeni.
Negociatorii Uniunii Europene au prevăzut, de asemenea, măsuri de protecție împotriva efectelor negative posibile, incluzând clauze de salvagardare ce stabilesc cotele de piață și plafoanele de 5-8%. În cazul în care se constată dezechilibre pe piață pentru anumite produse, se poate interveni prin reinstaurarea taxelor vamale, revenind astfel la un regim fiscal mai strict. Comisia Europeană a aprobat o alocare de fonduri de 45 miliarde de euro pentru protecția intervențiilor, din care 3,8 miliarde euro sunt destinate României, ca sprijin pentru producătorii naționali afectați.
Analizând politicile interne care încearcă să plafoneze prețurile anumitor produse alimentare pentru a le face accesibile, ridic întrebarea de ce există o frică de concurența acestor produse ieftine pe piața românească. În loc să ne concentrăm pe strigăte de protest și memorii, ar fi mult mai constructiv ca autoritățile responsabile să scape de frica de competiție și să caute soluții pentru o agricultură românească eficientă și rentabilă, capabilă să facă față chiar și produselor din Mercosur. Abordarea mea nu este una a unui simplu păreriolog, ci vine dintr-o experiență personală legată de concurența dintre țări cu condiții naturale diferite. Îmi amintesc de perioada de specializare în Franța din 1969, când am avut ocazia să degust piersici din soiuri timpurii, coapte în Spania, cu două săptămâni înainte de cele coapte în fermele franceze. La vânzare, cele din Franța s-au vândut la prețuri mult mai mici, iar fermierii francezi au beneficiat de un „bonus” compensator.
Încercările de a cozile în jurul temerilor cu privire la acorduri comerciale nu vor duce la soluții viabile. Problemele se pot rezolva eficient doar prin utilizarea resurselor de gândire pentru dezvoltarea strategiilor ce să asigure competitivitatea agricolă a României.
