Briana Teodorescu, studenta umilită la examenul de la Jurnalism de la Centrul Universitar Pitești: „M-am abținut acolo, în fața comisiei, dar am ieșit plângând”
Briana Teodorescu, o tânără studentă a Centrului Universitar Pitești, își relatează experiența traumatică pe care a avut-o la susținerea disertației sale, eveniment care, din păcate, a adus în atenția comisiei de etică a Universității Politehnica București. Incidentul a fost semnalat de conf. univ. dr. Carmen Nicolescu, care a acuzat-o pe colega sa, conf. univ. dr. Delia Duminică, de comportamente umilitoare față de studenți.
În cadrul unei anchete efectuate de comisia de etică, s-au scos la iveală detalii alarmante legate de tratamentele discriminatorii la care au fost supuși studenții. Briana a povestit că, în timpul susținerii lucrării de disertație, a fost tratată cu condescendență și întreruptă constant de către doamna Duminică, președinta comisiei de examinare. Aceasta a manifestat un comportament ostil, punând întrebări provocatoare și ignorând-o pe Briana, care se străduia să-și expună lucrarea despre brandul Coca Cola.
„Am fost umilită și jignită, pur și simplu”, a declarat Briana, explicând că doamna Duminică a calificat lucrarea sa drept „inutilă, zero”. La sfârșitul prezentării, fără a-i oferi o explicație clară, profesoara i-a aruncat dosarul cu lucrarea pe masă, cerându-i să aducă o fișă semnată, deși aceasta era deja validată de profesorul coordonator, Carmen Nicolescu. Tânăra, agitată și în panică, a simțit presiunea timpului, fiind pe punctul de a nu reuși să-și finalizeze examenul.
„M-am abținut acolo, dar am ieșit plângând”, a relatat Briana despre cum s-a simțit imediat după examen. Până la urmă, cu ajutorul doamnei Nicolescu, a reușit să rezolve problema în ultimul moment și a obținut o notă de 9, dar mai important pentru ea a fost recunoașterea umilinței trăite în acea sală de examen.
Experiențele sale nu sunt unice; se pare că și alte studente au fost supuse unor tratamente similare de către doamna Duminică, un fapt care a fost confirmat de Carmen Nicolescu. Briana a realizat că a devenit victima unui conflict personal între cele două profesoare, iar acest lucru a afectat nu doar parcursul său academic, ci și starea sa emoțională.
După incident, Briana a încercat să pună în spate această experiență neplăcută, chiar dacă, pentru ea, amintirea acelui examen rămâne marcată de lacrimi și umilință. Chiar și după absolvire, ea a subliniat importanța respectului într-un cadru academic, care ar trebui să fie unul de susținere și încurajare, nu de umilire.
În concluzie, povestea lui Briana Teodorescu este un apel la responsabilitate în educație și la nevoia de a crea un mediu propice pentru dezvoltarea personală și profesională a studenților, protejându-i de abuzuri și comportamente nepotrivite.
