17 Februarie 1993: Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu “â” în interiorul cuvântului
La data de 17 februarie 1993, Academia Română a adoptat o decizie semnificativă, referitoare la ortografia limbii române, prin revenirea la utilizarea literei “â” în interiorul cuvintelor, în locul formei “sînt”. Această schimbare a răspuns unei necesități de revizuire a regulilor ortografice care fuseseră în vigoare înainte de 1948. Astfel, această hotărâre a fost adoptată cu majoritate în cadrul Adunării Generale a Academiei Române și a reprezentat o întoarcere la grafiile tradiționale, specifice perioadei interbelice.
Reguli pentru utilizarea literelor
Hotărârea a fost stabilită în conformitate cu articolul 4 din Statutul Academiei Române, specificând că literele “â” și “î” corespund aceluiași sunet, având reguli clare de utilizare. De exemplu, “î” trebuie scris întotdeauna la începutul și sfârșitul cuvântului, ca în: îl îmbrățișez, împărat, înger, își, îți, amărî, coborî, târî, urî. De asemenea, în compunerea cuvintelor, litera “î” poate apărea în interiorul acestora atunci când devine medial, ca în: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălțat.
În contrast, utilizarea literei “â” este dorită în celelalte cazuri, de exemplu la cuvintele: bând, când, făcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt. Așadar, nu vom scrie niciodată “Ân cele din urmă, am plătit ântreţinerea”, ci corect “În cele din urmă, am plătit întreţinerea”. Exemplele continuă să clarifice distinția dintre cele două litere, evidențiind nevoia de a folosi forma corectă, pentru a evita ambiguitățile.
Provocările generate de decizie
Decizia Academiei Române a fost considerată de unii critici literari ca fiind o complicație inutilă pentru cei care învață limba română, fie că sunt elevi din școala primară sau străini dornici să stăpânească limba. Logic, regulile unui sistem de scriere ar trebui să faciliteze învățarea, nu să o transforme într-o provocare. Critica a fost susținută de argumentații care sugerează că alocarea a două litere distincte pentru un singur sunet este o eroare majoră din punct de vedere științific. Această hotărâre a fost interpretată, pe atunci, și ca o reacție emoțională, inspirată din respingerea influenței sovietice asupra limbii, în timp ce dovezile istorice arată că litera “î” era folosită și anterior anilor de ocupație sovietică.
Astfel, revenirea la scrierea corectă cu “â” în interiorul cuvintelor continuă să fie un subiect de discuție intensă în rândul lingviștilor, educației și al societății în ansamblu, reflectând complexitatea și provocările întâmpinate în procesul de adaptare la regulile lingvistice oficiale.
