Ionuţ Moşteanu sau un papagal în gara din Kiev
Într-un moment neașteptat, Ionuț Moșteanu s-a transformat din fost ministru al Apărării într-un soi de papagal care, cu pene de Bioterra, a ales să-și surprindă admiratorii în gară, pe fondul unei crize internaționale. Imaginea sa, pozând lângă o garnitură de tren de persoane în Kiev, ar fi putut să aibă un impact mai bine gândit, poate lângă un bou-vagon, într-un peisaj ce pare desprins dintr-un film. Percepția asupra lui Ionuț Moșteanu este una de vulnerabilitate și rușine, mai ales că, după ce a fost avortat din funcție, a lăsat o amprentă ce nu se va șterge ușor. Se pare că aceștia care se avântă în funcții pe care nu le merită se confruntă cu sechele pe viață.
Critica adusă acestui politician nu se oprește doar la incompetența sa, ci se extinde și asupra contextului istoric al demisiilor din ministere importante. De-a lungul timpului, Ministerul Apărării a fost condus de figuri emblematice precum Ion și Ionel Brătianu, generalii Eremia Grigorescu și Gheorghe Averescu, iar la un moment dat chiar de mareșalul Ion Antonescu. Ionuț Moșteanu, actualul deputat de Argeș, în loc să rămână în umbră – așa cum ar impune circumstanțele – a ales, într-un impuls de bravură, să se expună public, vehiculând o solidaritate plină de intenții superficiale cu poporul ucrainean. Această acțiune a fost pur și simplu un spectacol pe rețelele sociale, un mod de a evita ridicolul la care a fost expus.
În plus, nu este doar Moșteanu cel care caută să scape de presiunea politică și de pierderile de popularitate, ci întreg Partidul USR, care pare să se dezintegreze treptat. Procentele acestui partid sunt în continuă scădere, ca și cum fiecare membru și-ar căuta propriul refugiu. În suburbia Argeș, chiar după ce a renunțat la funcția sa, Nuți Lasconi a abandonat trenul politic, dezamăgită de divergențele interne. Pe de altă parte, sediul USR din Pitești, ferit de strălucirea anterioară, afișează cu un aer de resignare „spațiu de închiriat”, o dovadă a decăderii unei iluzii politice construite pe promisiuni nesustate de fapte concrete.
În final, Ionuț Moșteanu, devine simbolul unei echipe politicianistice aflate în moarte clinică. Cu un ridicol accentuat de imaginea sa în gara din Kiev, continuă să-și construiască un narativ care nu convinge pe nimeni, lăsând în urmă nu doar imagini, ci și un sentiment profund de amărăciune în rândul susținătorilor săi. Poate că acum înțelegem de ce, în ciuda declanșării conflictelor, Putin nu a ales să bombardeze gara din Kiev: dintr-o umanitate care nu vrea să priveze România de un personaj desprins dintr-o comedie absurdă.
