27 Februarie 1920: A murit Alexandru D. Xenopol
La data de 27 februarie 1920, a încetat din viață Alexandru Dimitrie Xenopol, o figură emblematica a istoriei românești, recunoscut ca istoric, sociolog, economist, filosof al istoriei și critic literar. În plus, Xenopol a fost membru titular al Academiei Române din 1893, dovadă a contributției sale remarcabile la cultura și cunoașterea românească.
Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este „Istoria românilor în Dacia Traiană”, o operă monumentală împărțită în 13 volume, scrisă între anii 1896 și 1912, care reprezintă prima sinteză amplă a istoriei poporului român. Xenopol s-a impus nu doar ca un istoric de renume în România, ci și ca un philosopher de talie mondială în domeniul istoriei, fiind adesea comparat cu elevul său, Nicolae Iorga. Ca profesor de istorie la Universitatea din Iași, el a influențat generații de studenți și cercetători.
O notă biografică interesantă este legată de originea familială a tatălui său, Dimitrie Xenopol, despre care Iacob Negruzzi și Neagu Djuvara sugerează că ar fi avut rădăcini evreiești, fiind subiect britanic și de religie protestantă.
Un eveniment important în viața sa a fost concursul pentru cel mai bun discurs festiv dedicat marelui voievod Ștefan cel Mare, organizat în 1871, cu prilejul împlinirii a patru secole de la ctitorirea Mănăstirii Putna. Alexandru D. Xenopol, pe atunci student, a câștigat acest concurs cu un discurs care a fost apreciat pentru claritatea și relevanța sa, dorind să marcheze importanța istorică a lui Ștefan cel Mare fără a face referiri la contextul politic contemporan. Această reușită l-a ajutat să primească recunoaștere și sprijin în cariera sa ulterioară.
Pe parcursul carierei sale științifice, Xenopol a fost onorat cu numeroase distincții, devenind în 1900 membru de onoare al Societății de Arheologie din Bruxelles. În 1901, a fost recompensat cu același titlu din partea Societății Academice din Cernăuți și a fost ales în 1903 ca membru al Institutului Internațional de Sociologie. Ulterior, a devenit membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris în 1914 și vicepreședinte al Societății de Sociologie din Paris în 1916.
Alexandru D. Xenopol a murit în București, unde se stabilise în anul 1915, lăsând în urma sa un moștenire intelectuală semnificativă care continuă să influențeze domeniile istoriei și științelor sociale din România.
