BOLNAVI ŞI… BOLNAVI. POVEŞTILE LONGEVIVILOR
Nuța de a fi semnatar al unei rubrici în presa locală este, fără îndoială, o provocare continuă, mai ales în contextul în care activitatea noastră s-a desfășurat neîntrerupt timp de trei decenii. Am privilegiul de a avea acces la o multitudine de povești, venind de la numeroșii pacienți care trec pragul cabinetului meu anual, fiecare având o experiență unică de viață. Este un fapt surprinzător, dar nu total neobișnuit, că mulți dintre acești pacienți își consideră viețile ca fiind demne de un roman.
„Am 83 de ani”, spune o pacientă, „însă nu mai cântăresc nici cât o capră, iar mersul mi se face greu, fiindcă mă ajută acest baston, făcut de fiul meu dintr-un par. Părinții mei nu au avut absolut nimic, dar aveau o forță de muncă remarcabilă pe care am moștenit-o. La 17 ani m-am căsătorit și am muncit din greu la CAP, dar au existat tot timpul acei oameni care ne-au mințit la pontaj. Acum încasez 12 milioane de lei vechi. În tinerețe, am avut grijă de vaci și de 200 de oi. Dădeam cote de lână, brânză și un miel pentru fiecare 10 oi. Oile pe care le aveam erau țurcane, negre și brumării. De asemenea, aveam și o herghelie de 10-15 porci pe care îi hrăneam cu trei-patru găleți de mâncare pe zi. Acum stau singură, dar nu mă simt singură, deoarece am termopan la feronerie…”
O altă poveste vine de la un bărbat în vârstă de 80 de ani: „Am avut întotdeauna odihnă bună în viața mea. Sub pernă păstrez Rugăciunea Talismanul, pe care o recit de două ori pe săptămână. La culcare, fac semnul crucii cu perna. Însă, noaptea trecută, am simțit că cineva mă blestemă în somn. Am închinat perna și am adormit fără să mai am coșmaruri.”
Un alt septuagenar, cu un zâmbet ștrengar, povestește: „Vă spun sincer, ca între bărbați, că în viață mi-au plăcut întotdeauna femeile. Semănam cu tata, un bărbat atrăgător, brunet, cu ochi albaștri, iar tineretul venea la mine. Chiar și la 94 de ani, dacă vedeam vreo fată care îmi plăcea, nu ezitam să-mi trăiesc pasiunea!”
Dr. Viorel Pătrașcu
