LUNEA ALBĂ 2026: TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN A DOUA ZI DE PAȘTE
A doua zi de Paște, cunoscută în tradiția ortodoxă sub denumirea de Lunea Albă, reprezintă o zi bogată în semnificații și obiceiuri, transmise de-a lungul generațiilor. Această zi face parte din Săptămâna Luminată, continuând astfel atmosfera de bucurie specifică Învierii Domnului și fiind, în mod tradițional, dedicată întâlnirilor de familie.
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri din Lunea Albă este „umblatul cu pască”, care implică vizitarea rudelor pentru a aduce vestea Învierii lui Iisus Hristos. Finul merge la nași cu colaci, pască și ouă roșii, iar copiii își vizitează părinții. În trecut, nașii își ospătează vizitatorii, iar comunitatea se aduna la hora satului, celebrând astfel împreună voia bună și comuniunea familială.
Un alt obicei specific acestei zile, întâlnit în special în Transilvania, este stropitul. Conform tradiției, fetele sunt stropite cu apă sau parfum de către feciori, în timp ce acestea oferă băuturi și mici daruri în semn de reciprocitate. Această practică îmbină jocul nevinovat cu simbolurile fertilității și ale primăverii.
Conform credinței populare, de la Învierea Domnului până în Duminica Tomei, se consideră că porțile Raiului sunt deschise. De aceea, Lunea Albă este privită ca o zi de iertare și binecuvântare, iar gospodinele obișnuiesc să stropească casa cu aghiazmă pentru protecție spirituală și curățare.
Săptămâna ce urmează Paștelui, denumită Săptămâna Luminată, este o perioadă aparte în care posturile nu se mai țin, iar anumite obiceiuri sunt respectate cu strictețe. De exemplu, Marțea Albă este o zi nelucrătoare în care nu se spală și nu se calcă, iar în unele regiuni se oferă de pomană pască și vin roșu. Miercurea, cunoscută ca Sfânta Mercurie, permite bărbaților să muncească pământul, dar femeile sunt sfătuite să se odihnească. Joia Verde este dedicată holdelor și grânelor, iar munca este interzisă pentru a preveni eventualele pagube și a evita seceta.
