CALINIC ARGEŞEANUL DIXIT: „EMINESCU – COLOS AL ŞTIINŢEI”
Cu câțiva ani în urmă, împreună cu omul de afaceri John Brănescu, am avut privilegiul de a vizita locul copilăriei lui Mihai Eminescu, situat la Ipotești, în apropierea orașului Botoșani. În curtea casei tatălui său, Gheorghe Eminovici, se mai află biserica activă, care păstrează istoria familiei poetului. Alături de biserică se află clădirea care i-a fost cămin în anii copilăriei, acum transformată într-o bibliotecă, ce include o sală spațioasă pentru evenimente literare și culturale.
Ca o omagiu a universalității românului Mihai Eminescu, anul 1989 a fost proclamat de UNESCO „Anul internațional Eminescu”, marcând un centenar de la moartea sa. În plus, UNESCO a decis ca Mihai Eminescu să fie recunoscut drept poetul anului 2000, evidențiind impactul său asupra culturii mondiale. Cu opera sa de referință, „Luceafărul”, la care a muncit timp de nouă ani și a efectuat mii de modificări, Eminescu a intrat în Guinness Book of Records în 2009, datorită lungimii sale impunătoare, fiind validat ca cel mai întins poem de dragoste, format din 98 de strofe.
Recunoașterea contribuției lui Eminescu nu se limitează doar la literatură; NASA a onorat numele său prin denumirea unui crater de pe planeta Mercur, cu un diametru de 125 de kilometri, după numele său. De asemenea, printre cele 233.943 de planete din Univers, la poziția 9.495, se regăsește și Planeta Eminescu, un alt semn al impactului său durabil.
Mai jos, am inclus câteva perspective avizate asupra lui Mihai Eminescu, care subliniază importanța sa în cultura românească și nu numai. Poetul Nichita Stănescu spunea: „Cel mai frumos vers care s-a scris vreodată în limba română este „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”. Petre Țuțea l-a definit drept „românul absolut”, considerându-l o sumă lirică de voievozi. Tudor Arghezi, în 1957, a remarcat interioritatea profund românească a lui Eminescu, afirmând că, fiind profund român, el este universal. Iar George Bernard Shaw, în 1930, l-a subliniat pe Eminescu ca parte din elita literaturii, interesându-se de lucrările sale.
Înalta Preasfinție Calinic Argeșeanul a descris, în declarația sa transmisă colegului nostru Jean Dumitrașcu cu ocazia comemorării a 137 de ani de la moartea poetului, esența lui Eminescu: „Tomurile, de sute și mii de pagini, își așteaptă cu răbdare cititorii, care, din păcate, cam întârzie să se apropie de poalele muntelui numit Eminescu. Trebuie să ai curaj să te apropii de acest colos al științei și să intri în tainele culturii și a vieții lui atât de zbuciumate, care a plecat în frumusețea lumii nevăzute, la numai 39 de ani, asemenea lui Neagoe Basarab, sfântul isihast, și lui Blaise Pascal, savantul mistic. Fiecare român se numește Eminescu!”
Astfel, ÎPS Calinic a subliniat contribuția și impactul lui Eminescu asupra științei și literaturii, denumindu-l „colos al științei”. De asemenea, poeziile sale, cum ar fi „La steaua”, demonstrează că Eminescu nu era doar un poet, ci și un gânditor profund, contemplând despre materialitatea Universului și viteza luminii cu decenii înainte ca Albert Einstein să confirme aceste concepte în Teoria Relativității.
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.
