Nicolae D. Toader DELASURANI – Inginer, Șeful Atelierului de Proiectare Sisteme Informatice: „Am fost de școlar îndrăgostit de teatru. Visam să mă dedic trup și suflet teatrului”
Într-un interviu relevant și inspirator, Nicolae D. Toader, inginer și şeful Atelierului de Proiectare Sisteme Informatice, își deschide inima și povestește despre pasiunea sa pentru teatru, care a început încă din perioada școlii. Cucerit de arta dramatică, el își amintește cu nostalgie de primii săi pași în această lume artistică. Amintirile îl conduceră către uzina „Ilie Pintilie”, unde format teams de amatori, fiecare cu talente diverse precum dansuri, pictură și, desigur, teatru. Această comunitate a fost locul în care Nicolae a visat să îmbrățișeze teatrul ca pe o vocație.
Împreună cu fratele său geamăn, decizia de a urma cursurile Școlii Populare de Artă din Ploiești a fost un pas natural. Nicolae s-a dedicat studiului actoriei, în timp ce fratele său s-a axat pe desen artistic și pictură. Aici, talentul său a fost îndrumat de personalități remarcabile, precum actorul Nicolae Spudercă și renumitul regizor Harry Eliad, cei care i-au deschis ușile spre universul teatrului, instrucția lor fiind esențială în formarea sa artistică.
Dar povestea nu se oprește aici. Focul pasiunii pentru teatru i-a determinat pe Nicolae și pe maistrul său, mai tânărul Ciocan, să își urmărească visul și să se înscrie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Înarmat cu costume elegante și cu emoții puternice, cei doi tineri s-au îndreptat spre capitală, fără a anticipa obstacolele care aveau să le pună visurile la încercare.
În momentul în care s-au prezentat la IATC, dezamăgirea a fost profundă când au aflat că nu îndeplineau cerințele de a fi finalizat liceul. Însă, incertitudinile nu i-au făcut să renunțe; astfel, s-au mobilizat pentru a obține diploma de maturitate, decizând să finalizeze liceul la seral. Această determinare le-a fost pusă la încercare, întărind și mai mult dorința de a pătrunde în lumea teatrului.
Prin intermediul acestor reminiscențe, Nicolae D. Toader ne oferă o lecție despre urmarea pasiunilor, îndârjirea în fața dificultăților și importanța educației, învățături care rămân relevante pentru tânăra generație. Menționările sale despre foametea din 1947 pot adăuga un alt strat de complexitate vieții lui, arătând cum fiecare experiență fondatoare contribuie la identitatea nostru artistică.
