„`html
Expoziţie a pictoriţei Anca Paşa Deaconu, la Fundaţia Culturală Ilfoveanu & Badea
Vernisajul expoziției va avea loc miercuri, 22 iulie, începând cu ora 18:00, în prezența artistei Anca Pașa Deaconu și a criticului de artă și curatorului Eduard Andrei. Expoziția va fi deschisă timp de aproape o lună, din 22 iulie până pe 20 august 2026.
Anca Pașa-Deaconu, născută pe 23 aprilie 1978 în Cernavodă, județul Constanța, este o artistă versatilă, care explorează diverse medii artistice precum pictura, grafica, colajul, fotografia, video, instalația și obiectul. A obținut licența în Pedagogia Artelor Plastice și Decorative de la Universitatea „Ovidius” din Constanța (2000-2004) și un masterat la Universitatea Națională de Arte din București, specializându-se în Pictură (2006-2008). În prezent, Anca este doctorandă la Universitatea Națională de Arte din București.
Expoziția „Semn. Simbol. Semnificație” este dedicată lui Brâncuși, celebrând 150 de ani de la nașterea sa, cuprinzând lucrări preponderent de grafică, dar și câteva colaje, majoritatea realizate în serii de câte 12. Astfel, Anca Pașa-Deaconu reinterpretază motive brâncușiene printr-o abordare semiotică, invitând privitorul într-o călătorie inițiatică, ce explorează un labirint de semnificații ce necesită o interacțiune cu opera brâncușiană, simbolizată cu precădere prin ansamblul monumental din Târgu Jiu.
Numărul 12 este folosit simbolic, făcând referire la scaunele de la Masa Tăcerii, la cei 12 apostoli, la cele 12 luni ale anului și la numărul de ore ale zilei și nopții. Lucrările expuse ilustrează motivul sărutului brâncușian, reprezentat pe stâlpii Porții Sărutului printr-o sferă secționată median, un laitmotiv esențial, la care se adaugă aluzii la elementele romboidale ce contribuie la creșterea ritmică pe verticală a Coloanei Infinitului.
Aceste creații poartă amprenta originalității artistei, fiind mai mult decât simple replici ale formei, fiind încercări de a accesa spiritul artei brâncușiene în căutarea esenței acesteia. Sub titluri precum „Începuturi”, „Oglinda”, „Reflexie”, „Simbol”, „Scut”, „Povestea unui templu”, Anca structurează compoziții în care spațiul plastic este descompus și recompus într-o manieră scenografică și geometrică, jonglând cu ambiguitatea și misterul luminii, atât diurne, cât și nocturne, generând un joc caleidoscopic de reflexii multiple.
Criticul de artă Eduard Andrei subliniază că aceste lucrări sugerează o revenire la începuturile lumii și la creația primordială, oferind privitorului o experiență vizuală profundă și provocatoare.
„`
