RĂGAZ PENTRU SUFLET (72). ACUM, DRAGOSTE
Acum, dragoste, dragostea mea nu mai e tânără şi nouă. Tu eşti mâhnită că mătura lunii îmi scutură peste poeme rouă. Întristându-te şi bucurându-te în faţa stelei ce-ţi cade pe sprâncenele subţiri, ți-ai dăruit inima izbei, inima ta cu trandafiri.
Cel așteptat cu tremur în noapte a trecut înainte şi nu s-a oprit. Cheile tale cu suflătoare şoapte, cui le-ai dăruit? Raiul n-ai să-l vezi prin fereastră şi n-o să cânţi mereu despre soare. Moara pe deal îşi zbate aripile, dar pământul n-o lasă să zboare.
Serghei Esenin (1895 – 1925; traducerea: Zaharia Stancu)
Observații despre Poem
Acest poem evocativ ilustrează nu doar stările contradictorii ale iubirii, ci și efemeritatea momentelor frumoase. Trecerea timpului se resimte intens, iar dragostea, deși profundă și sinceră, poate suferi de pe urma schimbărilor inevitabile. Esenin, prin versurile lui, ne invită să reflectăm asupra valorii sentimentelor care ne definesc experiențele umane.
Citiri anterioare
Pentru a explora și alte nuanțe poetice, citiți Răgaz pentru suflet (71). Cântec de inimă albastră și Răgaz pentru suflet (70) Doamne, dacă-mi eşti prieten.
