Din afacerea căminelor pentru bătrâni beneficiază și foști colonei ISU care și-au înființat firme specializate în servicii și intermedieri.

F Marian
4 Min Read

„`html

DIN AFACEREA CĂMINELOR DE BĂTRÂNI PROFITĂ ŞI FOŞTI COLONEI ISU CARE ŞI-AU FĂCUT FIRME SPECIALIZATE ÎN SERVICII ŞI INTERMEDIERI

O anchetă recentă efectuată de Avocatul Poporului asupra unui centru pentru vârstnici din comuna Bradu a scoasă la iveală o situație alarmantă: în județul Argeș, 46 de centre pentru vârstnici operează fără licență. Acestea își desfășoară activitatea sub pretextul unor imobile de închiriat, conturând o schemă ingenioasă pentru a eluda normele legale necesare obținerii licenței. În loc să încheie un contract de furnizare a serviciilor sociale, aparținătorii se limitează la un contract de închiriere pentru o cameră sau un pat, în paralel cu alte acorduri pentru servicii de catering și îngrijire la domiciliu.

În realitate, vârstnicii sunt găzduiți în aceste imobile care se prezintă drept pensiuni, cu îngrijiri furnizate de personal variabil ca nivel de calificare, în ciuda prețurilor care se aliniază la standardele pieței. Principalele beneficii pentru proprietari derivă din reducerea cheltuielilor și creșterea profitului. Raportul Avocatului Poporului subliniază că această situație reflectă lacune ale legislației actuale, care permite acestor operatori economici să dezvolte activități corespunzătoare unui cămin pentru vârstnici sub alte forme de organizare.

Instituția a solicitat Ministerului Muncii să efectueze modificări legislative pentru a remedia aceste neajunsuri și a preveni funcționarea acestor servicii în afara normelor legale. În schimb, deținătorii acestor centre sociale ridică întrebări legate de amenzile ce pot ajunge până la 100.000 lei, o povară considerabilă pentru cele mai multe dintre ele.

Îngrijirea vârstnicilor a devenit o necesitate recunoscută, reflectând o cerere în continuă expansiune pe piață. Așadar, s-ar părea că asistența pentru vârstnici a ajuns să devină o afacere profitabilă nu doar pentru furnizorii de servicii, ci și pentru organismele de reglementare care impun taxe și amenzi. Însă, temerile proprietarilor de centre pentru vârstnici sunt evidente; mulți refuză să comunice din frica de a atrage atenția inspecțiilor oficiale.

„Dacă vor fi obligate să obțină licența ISU, majoritatea azilelor se vor închide, iar bătrânii vor fi trimiși acasă”, subliniază un administrator de centru sub protecția anonimatului. Aceasta evidențiază o carență a birocrației, unde obținerea unei licențe ISU se traduce într-un cost estimat de peste 200.000 de euro, bani care se consumă în principal pentru proiectele tehnice solicitate de foștii angajați ai ISU, acum firma de consultanță.

Persoana care a acceptat să vorbească cu noi și-a exprimat supărarea legată de condițiile impossibile impuse de legislație, argumentând că, în cazul unui incident, toată responsabilitatea cade pe proprietar, chiar dacă autoritățile au încasat sume considerabile pentru licențele emise.

O altă administratorie, Cristina Danciu, explică faptul că, în ciuda prețurilor în creștere la utilități și alimente, centrul pe care îl conduce menține costurile pentru pacienți la un minim acceptabil, fără a sacrifica calitatea hranei. Aceasta a subliniat că asigurarea unei îngrijiri adecvate necesită nu doar resurse financiare, ci și o dedicare emoțională profundă față de beneficiarii acestui serviciu.

În concluzie, problema căminelor de bătrâni neautorizate pune în evidență nu doar dificultățile operaționale cu care se confruntă aceste instituții, ci și nevoia urgentă de reformă a cadrului legislativ pentru a asigura o îngrijire corespunzătoare a persoanelor vârstnice, fără a risca să fie lăsate fără suport și îngrijire adecvată.

„`

Share This Article