„`html
LEGEA BIODIVERSITĂȚII ÎNTRE MIZA CELOR 972 DE MILIOANE DE EURO ȘI REALITATEA ASPRĂ A SECTORULUI BIO DIN ROMÂNIA
Adoptarea definitivă de către Parlament, în ședința extraordinară din 6 august 2026, a Legii privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030 reprezintă un moment de cotitură pentru agricultura românească. Dincolo de miza financiară imensă — deblocarea unei tranșe PNRR estimate la aproximativ 972 de milioane de euro — actul legislativ consfințește un adevăr structural: protecția mediului nu mai poate fi separată de mecanismele de subvenționare a fermelor. Totuși, o analiză profundă a textului final, corelată cu Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice, scoate la iveală un paradox major: deși agricultura ecologică este recunoscută oficial drept soluția salvatoare pentru biodiversitate, ambițiile politice naționale rămân extrem de modeste în raport cu cele europene.
Bătălia din Parlament: Compromisul pesticidelor
Traseul legislativ al strategiei a fost unul sinuos. Deși aprobat inițial de Guvern pe 23 iulie 2026 ca Hotărâre de Guvern, documentul a fost retras de la publicare pe 28 iulie 2026, Comisia Europeană solicitând un act cu putere de lege, mult mai stabil din punct de vedere juridic. Trecut în regim de urgență prin comisii, textul a suferit modificări de vocabular majore sub presiunea lobby-ului agriculturii convenționale:
- Forma inițială (aliniată la pactul Farm to Fork): prevedea reducerea matematică cu 50% a cantităților absolute de pesticide și fertilizanți sintetici utilizați de fermieri.
- Forma finală aprobată: a transformat această țintă într-o obligație de „diminuare a riscurilor de poluare”.
Din perspectiva INTER-BIO și a forului european IFOAM Organics Europe, acest compromis semantic riscă să blocheze raportările viitoare către Bruxelles. Cum se poate măsura „riscul” fără reducerea fizică a substanțelor? Răspunsul este simplu: cea mai sigură cale de a scădea riscul chimic este tocmai extinderea suprafețelor ecologice certificate, unde aceste inputuri sunt complet interzise.
Radiografia cifrelor: Ambiții modeste în haine europene
În timp ce strategia europeană „De la fermă la furculiță” a introdus o țintă de 25% suprafețe agricole ecologice până în 2030, România se află pe ultimele locuri în UE, cu doar aproximativ 5,7% din suprafața agricolă utilizată certificată ecologic (raport FIBL 2026), și și-a asumat prin Planul Strategic Național o țintă modestă, sub 6% pentru anul 2030. INTER-BIO atrage atenția că, fără stimulente financiare clare inclusiv din fondurile de biodiverseitate, România va rămâne un simplu exportator de materie primă brută și va rata trenul tranziției verzi.
„România are șansa istorică de a folosi banii din PNRR nu doar pentru a bifa un jalon biocratic, ci pentru a deveni un lider regional în agroecologie. Aliniați la viziunea europeană a IFOAM, susținem cu fermitate că biodiversitatea nu se salvează lăsând pământul în pârloagă, ci sprijinind activ fermierii ecologici.”, a declarat Costin Lianu, președintele INTER-BIO.
Riscul structural: Exportăm materie primă bio, importăm hrană procesată
Planul Național de Acțiune identifică corect o rană deschisă a sectorului agricol românesc: peste 80% din producția ecologică internă este comercializată sub formă de materie primă brută, ieftină, către piețele din vestul Europei. În același timp, sectoarele cu valoare adăugată ridicată – legumele bio, fructele, lactatele și alimentele procesate – sunt aproape inexistente în rețelele comerciale autohtone.
„Pentru ca noua Lege a Biodiversității să fie o oportunitate economică, și nu doar o constrângere biocratică, creșterea suprafețelor ecologice trebuie dublată imediat de măsuri concrete.”
Aceste măsuri ar putea include investiții logistice, introducerea unor cote obligatorii de alimente certificate ecologic în cantinele publice și corelarea statistică a datelor Ministerului Agriculturii.
Eficiența Legii Biodiversității și Importanța Normelor Metodologice
Aprobarea Strategiei pentru Conservarea Biodiversității este un pas legislativ salvator pentru bugetul de stat, însă eficiența ei se va decide exclusiv la redactarea normelor metodologice de aplicare. Dacă normele vor trata biodiversitatea ca pe un simplu set de interdicții aplicate fermierilor, România va asista la un abandon masiv al terenurilor în zonele defavorizate și la o chimizare ascunsă în zonele de câmpie.
Asociația INTER-BIO susține că singura cale sustenabilă este recunoașterea fermierului ecologic ca partener principal. „Protejarea naturii nu înseamnă scoaterea terenurilor din circuitul economic, ci sprijinirea financiară și logistică a celor care produc hrană sănătoasă, menținând vie biodiversitatea satului românesc.”
Măsuri de Utilizare Judicioasă a Fondurilor PNRR
INTER-BIO propune câteva măsuri de folosire judicioasă a fondurilor deblocate prin PNRR: finanțare prioritară pentru fermierii bio, indicatori reali de risc și protejarea agrobiodiversității naționale. Aceste măsuri sunt necesare pentru asigurarea unei tranziții ecologice eficiente și sustenabile în România.
„`
