Ultima parte a vizitei istorice a lui Charles de Gaulle în România
În această ultimă parte a epocalei vizite a lui Charles de Gaulle în România, ne aducem aminte de un moment marcant din istoria noastră, reflectat cu măiestrie de Gabriel Degeratu în volumul ce poartă titlul acestui articol. Această vizită s-a desfășurat într-un context complicat, iar eu am avut onoarea de a fi martor la întâlnirea cu acest important lider, având privilegiul de a-i strânge mâna. Generalul de Gaulle a avut un itinerariu ce l-a purtat de la Pitești până la Târgoviște, oprindu-se la Topoloveni, unde a întâmpinat o mulțime entuziastă, care l-a aclamat cu urale și ovații. În conformitate cu tradiția, cei doi șefi de stat au fost întâmpinați cu daruri simbolice, un miel alb și plosca cu vin și țuică, iar vizita a inclus și o expoziție de artizanat și țesături locale.
Punctul culminant a fost o oprire scurtă în Pădurea Dragodana, încărcată de semnificație, loc unde militarii francezi ai misiunii conduse de generalul de divizie Henry Berthelot s-au odihnit. Continuând drumul spre Târgoviște, convoiul oficial a pătruns pe Bulevardul Castanilor, unde a fost întâmpinat de generalul Ion Heruvin și prietenul său, generalul Victor Isăceanu. Aici a avut loc o întâlnire emoțională între de Gaulle și vechii săi cunoscuți din Franța, în cadrul căreia s-au amintit momentele importante din trecut.
Ajungând la Curtea Domnească din Târgoviște, generalul a fost primit de oficialitățile județului Dâmbovița, dintre care mă aflam și eu. În semn de ospitalitate, i-am oferit un coș cu mere, simbol al bogăției pomicole a zonei. Vizita a inclus o rugăciune la Biserica Domnească și o plimbare prin livada de nuci către râul Ialomița, unde cei doi generali din trecut au avut o convorbire, despre care s-a discutat intens.
Generalul de Gaulle a subliniat importanța vizitei sale, afirmând: „Mă simt fericit să mă găsesc la Târgoviște și pot vedea locuri unde sunt atâtea mărturii ale originii poporului român. Vă aduc salutul Franței. Trăiască Târgoviște! Trăiască România!”. A urmat apoi plecarea spre Ploiești, unde în trecut, județul Prahova fusese recent reorganizat. La intrarea în Prahova, la Stoenești, a fost ridicat un Arc de Triumf, o replică a celui din Paris, reprezentând singura amenajare simbolistică dedicată acestei vizite.
Evenimentele din Ploiești au fost notabile, cu de Gaulle și Ceaușescu susținând discursuri în centrul orașului, aproape de blocul Cinemascop, un important simbol arhitectural. De asemenea, coloana oficială a trecut pe lângă uzinele locale, dându-le voie jurnaliștilor să documenteze deplasarea. Vizita s-a încheiat la hanul de la Românești, unde delegația a fost invitată la o masă festivă și la un program folcloric. Deși dansatorii au încercat să-l convingă pe de Gaulle să se alăture lor, acesta a refuzat, însă Ceaușescu a acceptat să danseze pentru o vreme.
Toate acestea s-au desfășurat într-un climat politic tensionat, de Gaulle primind informații de la serviciile secrete despre unrestul din Franța, unde se cerea demisia sa. În discuțiile cu Ceaușescu, el a afimat: „Mon cher, Nicolas, poporul francez e un popor ciudat care e învățat să consume atât de multe feluri de brânzeturi și tot atâtea soiuri de vin! E foarte greu.” Aceste cuvinte au reflectat atât ironia, cât și complexitatea situației politice din Franța.
În ziua finală a vizitei, pe 18 mai 1968, de Gaulle s-a întâlnit cu studenții Universității București, evidențiind legăturile istorice dintre națiuni și semnificând întâlnirea cu: „Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim.” De asemenea, a subliniat influxul de profesori și studenți români care veniseră să studieze în Franța, lăsând o amprentă puternică asupra relațiilor bilaterale. La Ambasada franceză, de Gaulle a adus un omagiu veteranelor de război și a făcut comentarii cu privire la Ceaușescu, etichetându-l ca un „țăran mincinos!” în cercuri restrânse, subliniind astfel complexitatea relației dintre cele două personalități.
Acesta a fost un moment istoric, în care s-au împletit nostalgia, politicul și cultura, având un impact considerabil asupra istoriei recente a României.
