Particule de plastic în sânge: efecte asupra celulelor sanguine

F Marian
5 Min Read

CUM MICROPLASTICELE DIN SÂNGELE NOSTRU MODIFICĂ FUNCȚIA CELULARĂ

În anul 2022, un grup de cercetători olandezi a realizat un studiu fără precedent, căutând microplastice în sângele a 22 de donatori sănătoși. Rezultatele au fost alarmante: plasticul a fost detectat în sângele a 17 dintre acești donatori. Această descoperire a generat o întrebare crucială care, acum, nu mai poate fi ignorată: care este impactul fragmentelor de polietilenă asupra funcției celulare atunci când acestea circulă prin sânge și ajung la membrane celulare?

DE UNDE PROVIN PARTICULELE CARE AJUNG ÎN SÂNGE

Sursele acestor microplastice sunt diverse și mai banale decât am crede. Apa îmbuteliată, hainele sintetice spălate, aerul din incinte, sarea de masă și chiar pliculețele de ceai din plastic eliberează miliarde de particule microscopice. Dimensiunile acestora variază între câteva sute de nanometri și 5 milimetri, iar cele mai mici reușesc să treacă fără osteneală prin barierele biologice ale organismului. Cele mai frecvente căi prin care aceste particule pătrund în sânge includ inhalarea (fibrele textile sintetice se desprind și se dispersează în aer), ingestia (alimentele ambalate în plastic, sarea și apa de la robinet) și contactul cutanat, în special prin anumite produse cosmetice. De asemenea, transferul placentar a fost confirmat de un studiu realizat în 2020.

CE LE FAC CELULELOR ODATĂ AJUNSE ACOLO

Odată ce microplasticele ajung în sângele uman, ele nu mai pot fi filtrate eficient de rinichi sau ficat. Acestea se acumulează în țesuturi, provocând efecte complexe la nivel celular. Microplasticele nu acționează ca o toxină clasică; efectele lor nu sunt imediate, ci se manifestă pe termen lung. Studiile in vitro publicate în revistele de specialitate evidențiază trei perturbări majore: un stres oxidativ crescut, un răspuns inflamator local și o perturbare a membranei celulare. De exemplu, un experiment la Universitatea din Viena a arătat că expunerea celulelor intestinale la polistiren duce la o scădere cu aproape 30% a capacității lor de a absorbi nutrienți.

RISCURI SUPLIMENTARE ȘI OBICEIURI DE ZI CU ZI

Microplasticele reprezintă nu doar un risc fizic, ci și chimic. Suprafața acestor particule adesea poartă substanțe toxice precum bisfenoli, ftalați și metale grele, care pot interfera cu funcțiile hormonale. Acest fenomen, denumit „efect troian”, transformă fiecare microparticulă într-un mic depozit de compuși activi. În plus, în viața de zi cu zi, oamenii caută alternative care să reducă expunerea la aceste materiale — o seară liniștită acasă cu activități care nu implică plasticele poate fi, pe de altă parte, o soluție de relaxare eficientă.

CE SE ACUMULEAZĂ ȘI UNDE

Cercetările efectuate în Italia pe plăcile aterosclerotice remove chimic au evidențiat prezența microplasticelor la 58% dintre pacienții analizați, cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare. De exemplu, cercetările au descoperit concentrații medii de microplastice în diferite țesuturi umane: 1,6 µg/ml în sânge (principalul polimer fiind PET), 1,42 particule/g în plămâni, 0,57 particule/g în placentă și variații similare în alte țesuturi.

CE PUTEM FACE ÎN MOD REALIST

Deși eliminarea totală a microplasticelor din viața noastră nu este posibilă, reducerea expunerii este fezabilă. Modificările simple în obișnuințele zilnice pot avea un impact semnificativ: folosirea recipientelor din sticlă sau inox pentru apă, evitarea încălzirii în plastic, aerisirea locuinței și purtarea hainelor din fibre naturale sunt doar câteva dintre ele. Adoptarea acestor obiceiuri nu garantează eliminarea completă a microplasticelor, dar cu siguranță ajută la diminuarea încărcăturii pe care organismul trebuie să o gestioneze.

CE RĂMÂNE DE AFLAT

Cercetările în domeniul microplasticelor și impactul asupra sănătății umane sunt încă la început. Deși efectele negative sunt deja documentate, încă nu avem suficiente informații cu privire la pragul la care expunerea devine semnificativă din punct de vedere clinic. Consolidarea atenției asupra surselor de expunere și susținerea cercetării sunt cele mai bune strategii la îndemâna noastră în această problemă urgentă și din ce în ce mai policromă.

Share This Article