Preotul Marian Stanciu are interdicție de a sluji pe teritoriul Eparhiei Argeșului
În cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului, toate protoieriile au fost informate printr-o comunicare oficială că preotul Marian Stanciu, fost asistent în cadrul Ambulanței Argeș, nu beneficiază de binecuvântarea arhiepiscopului Calinic pentru a oficia slujbe, fie ele publice sau private, pe teritoriul județului. Protoiereii sunt instruiți să nu permită acestuia accesul în biserici cu scopul de a sluji, cu excepția situațiilor în care există o aprobată scrisă din partea ierarhului. Orice tentativă de încălcare a acestor dispoziții trebuie să fie raportată imediat.
Conform surselor din cadrul Arhiepiscopiei, s-au emis numeroase adrese către protoieri, iar cazul preotului Marian Stanciu nu este unic; și alți preoți pensionați care doresc să își reia activitatea au nevoie de acordul chiriarhului. Aceasta este o procedură standard, necesară pentru ca Arhiepiscopia să fie informată asupra locului în care un preot slujește, pentru a evita eventualele conflicte generate de exercitarea autonomă a activităților liturgice. Deși au existat certuri și neînțelegeri în trecut între Marian Stanciu și alți preoți, oficialii Arhiepiscopiei subliniază că, în prezent, nu există reclamații scrise sau verbalizate împotriva acestuia.
„Mare invidie între preoți, au devenit lacomi și invidioși”
Preotul Marian Stanciu se află într-o poziție delicată, fiind considerat o figură controversată, care a stârnit diverse bârfe, în special după ce a purtat tricolorul în loc de patrafir la ocazii amintite. Recent, acesta a scris pe pagina sa de Facebook un comentariu menit să dezvăluie frustrarea și percepția sa asupra invidiei din rândul colegilor săi preoți. În acest mesaj, Stanciu afirmă: „Sunt invidiat și reclamat de cine și pentru ce nu cunosc! Diavolul lucrează, fiecare să își vadă gunoiul din ochiul lor și bârna nasului, apoi să vadă pe a aproapelui.” Această declarație reflectă sentimentele sale de nedreptate și adversitate, asezonându-le cu observații desfășurate asupra lăcomiei și invidiei pe care le-ar fi observat între colegii săi.
El îndeamnă pe toți să se examineze pe sine înainte de a critica, subliniind paradoxul moral prezent în rândul preoților, unii dintre ei beneficiind de apreciere pentru comportamente care contravin normelor divine. Cu un ton provocator, Stanciu îi invită pe cei care se consideră fără păcate să ia inițiativa de a-l critici, dar se întreabă retoric cine sunt aceștia. Este evident că furia și nemulțumirea sa circulă în cadrul unei comunități religioase în care competiția și judecata sunt la ordinea zilei.
