Sindicaliștii din educație vor protesta miercuri în fața Guvernului și Parlamentului
Pe fondul nemulțumirilor generate de prevederile unui nou proiect de lege a salarizării, sindicaliștii din educație plănuiesc să organizeze un protest semnificativ miercuri, 17 iunie 2026, în fața sediului Guvernului și ulterior în fața Parlamentului. Acest demers are loc ca o reacție la condițiile de muncă și la salariile pe care le consideră inadecvate, subliniind astfel importanța educației în dezvoltarea națională.
Conform informațiilor oferite de reprezentanții Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” și ai Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, se estimează că la manifestație vor participa în jur de 20.000 de persoane. Protestatarii se vor aduna inițial în Piața Victoriei, un loc simbolic pentru mobilizările civice din România, urmând apoi să se deplaseze către sediul Parlamentului, pentru a-și exprima nemulțumirile direct celor care decid destinele politicii educaționale.
Apelul la acțiune a fost lansat oficial de Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, care îndeamnă toți angajații din sistemul educațional să se alăture protestului. „Destul! Educația cere respect! Dragi colegi, mâine ieșim din nou în stradă. Ne strângem în Piața Victoriei pentru a ne cere drepturile!” este mesajul clar transmis de liderii sindicali.
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ a adăugat că măsurile de austeritate, împreună cu neîndeplinirea angajamentelor asumate în anii anteriori, sunt motivele care au determinat reluarea protestelor în rândul cadrelor didactice. Aceștia afirmă că o reacție fermă și unitară este crucială pentru a salva drepturile angajaților din educație, care se confruntă cu condiții socio-profesionale dificile și cu salarii care nu reflectă munca depusă.
Criticile se îndreaptă în principal către noul proiect al legii salarizării, despre care sindicaliștii afirmă că va avea un impact negativ asupra nivelului de trai al profesorilor. De asemenea, aceștia susțin că varianta propusă contravine angajamentelor preexistente față de organizațiile sindicale și acuză autoritățile de o gestionare deficitară a educației, văzând-o mai degrabă ca un sector secundar, decât ca o prioritate strategică pentru societatea românească.
