29 IUNIE – SFINŢII PETRU ŞI PAVEL: OBICEIURI, TRADIŢII ŞI SUPERSTIŢII
Sfinţii apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi anual pe 29 iunie, o zi cunoscută în popor sub numele de SânPetru de Vară. Această sărbătoare nu marchează doar comemorarea celor doi sfinţi, care au murit pe aceeaşi dată în anul 67, ci reprezintă și mijlocul verii agrare, fiind strâns legată de perioada secerişului.
Conform legendelor populare, în această zi, SânPetru este asociat cu fenomene miraculoase: se spune că atunci când acesta plesneşte din bici, din el sar scântei care se transformă, odată căzute pe pământ, în licurici. De asemenea, în vremuri de necredinţă, SânPetru ar chema balaurii pentru a provoca grindina, asigurându-se că oamenii nu sunt puşi în pericol major.
Cu ocazia acestei zile, tradițiile de pomană sunt esențiale; oamenii obișnuiesc să ofere băuturi și mâncare pentru sufletele celor decedați, iar sărbătoarea este cunoscută și sub numele de Moşii de SÂNPETRU. Legenda spune că moşii au fost nouă bătrâni virtuoși, care au umblat pe pământ făcând bine.
În cadrul Moşilor de SÂNPETRU, femeile împart oale cu apă, asigurând că cei morţi au ce bea în lumea cealaltă. De asemenea, ele pot lucra orice, dar nu au voie să torcă, întrucât se crede că prin acest ritual colacii s-ar întoarce de la cei morţi. Femeile tinere pot consuma mere doar după această sărbătoare, având în vedere că femeile vârstnice ar trebui să aștepte până la Sfântul Ilie.
Până în ziua de 29 iunie, este interzis să se scuture merii, pentru a proteja ogoarele de grindină. O altă tradiție spune că persoanele pistruiate ar trebui să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, atunci când cântă cocoşul, pentru a împiedica înmulţirea pistruilor.
Sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel este celebrată timp de trei zile, asigurând protecţia agricultorilor contra inundaţiilor și promiţând o recoltă bogată. În tradiţia rurală, această zi este dedicată lui SÂNPETRU, un protector al agricultorilor, care împarte hrane animalelor sălbatice, în special lupilor, și se spune că el este capabil să reducă pericolele grindinei prin magie.
Se crede că în această zi, privighetorile și cucii încetează să cânte și că femeile văduve nu trebuie să consume mere până la sărbătoarea Sfântului Ilie, pentru a asigura sănătatea. Conform tradiției, cuci care se transformă în şoimi revin la forma lor originală în ziua Bunei Vestiri. SÂNPETRU este un nume respectat în calendarele populare românești, fiind recunoscut prin apariția licuricilor și silențiozitatea cucilor.
În cultura populară, SÂNPETRU poate fi văzut fie ca o entitate pământească, fie ca o divinitate și este adesea asociat cu marile sărbători religioase, când se deschide cerul pentru o clipă, el având rolul de sfetnic al lui Dumnezeu. Astfel, SÂNPETRU rămâne un simbol important al credinței și tradiției românești.
