Bolnavi și… bolnavi. Amintirile unui nonagenar
Nea Mitică, un bătrân de aproape 90 de ani, întruchipează esența țăranului român de altădată: neșcolit, dar plin de bun simț, inteligent și muncitor, având mereu credință în Dumnezeu. Cu un deceniu în urmă, a trecut prin operații pentru două cancere de piele, unul sub bărbie și altul pe tâmplă. Faptul că „are carne bună”, cum îi plăcea lui să spună, a contribuit la o recuperare rapidă. Chiar și acum, el povestește cu nostalgie despre anii tinereții sale și nu uită să reamintească teorema lui Pitagora: „Cateta mare la pătrat, plus cateta mică la pătrat, egală cu ipotenuza.”
La vârsta de 14 ani, a fost dus în București de un membru al familiei pentru a lucra ca băiat de prăvălie. „Când eram flăcău, câștigam 600 de lei pe lună și mi-am făcut un costum din stofă englezească. După asta, am făcut armata și am ajuns caporal… Apoi, m-am căsătorit cu o fată din sat și am avut trei copii. Am muncit din greu, n-am fost un leneș… Deși pensia mea nu e mare, reușesc să mă descurc. Am și câteva economii depuse la CEC… Doriți să vă povestesc ceva din viața mea de când eram tânăr în București?” îmi spune el, cu un zâmbet pe față.
Își amintește de o întâmplare din tinerețe, când, ajungând la „Crucea de Piatră”, a avut parte de o experiență neobișnuită. Auzind povești despre ceea ce se întâmpla acolo, a trecut pe sub geamul unei case, moment în care o femeie i-a smuls șapca de pe cap. Curios și speriat, a intrat înăuntru unde a întâlnit o altă femeie care, cu un ton autoritar, i-a indicat să meargă în camera respectivă pentru a-și recupera șapca. „Acolo, fata m-a întrebat ce vreau, mi-a cerut 20 de lei și mi-a dat șapca. Și am plecat fără să o deranjez,” își încheie nea Mitică povestea cu un umor jucăuș.
Doctorul Viorel Pătrașcu este cel care l-a operat pe nea Mitică și acum îi aduce un omagiu prin amintirile sale. Este un exemplu de viață plin de învățăminte, care ilustrează nu doar durea realitate a vârstnicilor din România, ci și puterea de a depăși provocările cu umor și curaj.
