ILIE BOLOJAN ESTE UN NICOLAE CEAUȘESCU MAI FRAIER
Pe fondul unei recent învălmășeli generate de temerile privind situația centralei nucleare de la Cernavodă, ministrul Apărării, Radu Miruță, s-a făcut remarcat printr-un gest pe care mulți l-ar considera necugetat. Impulsionat de declarațiile alarmante ale lui Ilie Bolojan, care vorbea despre o eventuală închidere a centralei, Radu a decis să se deplaseze personal la fața locului, probabil inspirat de filmele lui Sergiu Nicolaescu. Martorii au observat cum acesta se uita la suprafața apei, întrebând unde se află Stânca, un element subacvatic bine cunoscut, dar greu de localizat. Pentru Bolojan, 150 de kilograme de trotil părea soluția ideală pentru o problemă ce își are rădăcinile în perioada lui Nicolae Ceaușescu.
În discuțiile cu experții care au participat la construirea centralei de la Cernavodă înainte de 1989, a reieșit că provocarea legată de alimentarea bazinului de răcire a fost întotdeauna o problemă complicată. Proiectarea centralei, demarată pe vremea lui Ceaușescu, a ridicat multe întrebări, mai ales din perspectiva locului de amplasare a bazinului de răcire, care nu a fost situat în zona optimă, acolo unde Dunărea curge drept, ci într-o zonă cu coturi dificile.
Cu toate că în decursul anilor s-au încercat diverse soluții, unii dintre ele bizare, de la plasarea unor plase de răchită pe fundul apei, fixate cu bolovani, la proiecte de dragare care nu s-au concretizat niciodată, problema rămâne nerezolvată. Întrebarea de ce nu s-a găsit o soluție eficientă este, din păcate, una retorică. Nicolae Ceaușescu înțelegea complexitatea situației într-un mod în care Bolojan nu reușește să perceapă, și anume că soluțiile la aceste probleme sunt deosebit de complicate și nu pot fi rezolvate prin metode simpliste sau prin hand-made improvisații inspirate din filmele de război.
Ingeniozitatea lui Ilie Bolojan, împreună cu acțiunile lui Radu Miruță, s-au limitat la idei radicale, precum scufundarea unor barje cu scopul de a devia cursul Dunării. Această strategie nu a depășit nivelul unor declarații grandioase la Palatul Victoria, iar omul care urma să execute această operațiune nu a primit niciodată un contract, lăsând loc pentru incertitudini. În mod ironic, se pare că și el a reușit să conștientizeze că Ilie Bolojan este, în comparație cu Ceaușescu, un om mai puțin inspirat, dar mai harnic.
Acest context ne ajută să înțelegem o zicală românească, una care avertizează asupra consecințelor proaste ale entuziasmului necontrolat, o adevărată lecție despre cum zelul poate adesea să conducă la rezultate catastrofale.
