BOLNAVI ȘI… BOLNAVI. D’ALE NOASTRE, ROMÂNEȘTI (7)
În fiecare zi, la cabinetul meu, mă confrunt cu mărturii care seamănă cu o spovedanie și care mă fac să mă întreb dacă vreodată am fost altfel decât suntem acum: dezbinați și fără coerență, blocați în oportunism, cu nostalgii comunistoide și o rată alarmantă de analfabetism funcțional. Mă întreb dacă vreun deci s-a hotărât, undeva departe, la Yalta sau Malta, ca noi să ne prezentăm așa cum o facem, anume înapoiați și întotdeauna nemulțumiți.
Au fost sute de mii de români care au ales să plece în Occident în ultimele trei decenii. Din păcate, mulți dintre aceștia s-au îndreptat spre activități ilegale, furând sau cerșind, muncind la negru și implicându-se în infracțiuni precum trafic de droguri sau prostituție. Să nu uităm de acei care au fost prinsi în acțiuni disperate pentru câteva câteva iluzorii câștiguri financiare, români care au deturnat bancomate sau au fost prinși transportând migranți.
Un exemplu este o femeie care, luând în considerare vârsta și îmbrăcămintea sa, îmi împărtășește cu mândrie că a reușit să adune „milioarde” păcălind oameni, de la Kiev până în Colonia, folosind bijuterii false produse în România. Alții, ca un tânăr de 25 de ani, pe care l-am întâlnit, s-au lăsat atrași de promisiunile de câștiguri rapide și au devenit „transportatori” de imigranți, plătind scump prețul dreptei și libertății lor.
„Eu, nevasta și cei șase copii ne-am stabilit lângă Paris,” îmi povesteste el. „Trăim în barăci din tablă și scânduri, strângând fier vechi pentru a supraviețui. Ni se oferă doar viză pe termene scurte de 3-5 luni, iar de multe ori revenim acasă și o găsim vandalizată de consăteni.” Aceste povești, pe care le aud constant, reflectă nu doar o pierdere a valorilor, ci și un sistem disfuncțional care a lăsat cei mai vulnerabili să deconteze greșelile nenumăratelor generații care ne-au precedat.
În fața acestor realități dure, este esențial să ne confruntăm cu propriile noastre slăbiciuni și să reflectăm asupra direcției în care ne îndreptăm ca națiune. Trebuie să ne întrebăm ce fel de societate vrem să construim și care sunt pașii pe care trebuie să îi facem pentru a ieși din acest cerc vicios al ineficienței și disperării.
Dr. Viorel Pătrașcu
