Celebrarea Muzicii Lăutărești printr-o Scrisoare Inedită
În acest weekend, pe 21 noiembrie 2025, Casa de Cultură a Sindicatelor din Pitești va deveni gazda celei de-a 18-a ediții a Festivalului Național de Muzică Lăutărească Veche ZAVAIDOC. Un eveniment care promite să reînvie tradițiile muzicale ale României și să celebreze patrimoniul cultural lăutăresc. Cu această ocazie, publicul va avea privilegiul de a citi o scrisoare specială, trimisă de o nepoată a celebrului Zavaidoc, dedicată primei ediții a festivalului.
Scrisoarea Nepoatei lui Zavaidoc
„Stimaţi participanţi şi prieteni ai Festivalului Zavaidoc,
La mulţi ani şi bine aţi venit la această sărbătoare a muzicii lăutăreşti! Este o bucurie imensă să vedem cum acest festival se dezvoltă și se perpetuează în peisajul evenimentelor culturale ale României, ajungând să fie parte integrantă din identitatea noastră culturală.
Noi, nepoţii de soră ai lui Zavaidoc, ne aflăm acum la o vârstă înaintată (78, 81, 83, 85 ani) și, din păcate, nu am putut să ne bucurăm fizic alături de voi în această minunată sărbătoare. Cu toate acestea, suntem alături de voi cu tot sufletul nostru. O urare specială pentru verişoara noastră Puşa, pe care am lăsat-o mică atunci când am fost nevoiți să părăsim România, nu din voința noastră, ci siliți de circumstanțe, așa cum un oarecare ne-a numit transfugi în cotidianul „Ziua”.
Istoria familiei noastre este plină de durere și sacrificii. Tatăl nostru, cetăţean grec, a fost obligat să părăsească România în 1948, căci regimul comunist român voia purificarea etnică, similar cu brutalitatea naziștilor. El a plecat lăsând în urmă cinci copii orfani de mamă, cu vârste între 18 și 6 ani. Până și instrumentele muzicale ale tatălui și surorilor noastre au fost confiscate la vamă, suspectate a ascunde bijuterii și aur.
Când ne gândim la trecutul nostru și la suferințele îndurate, ne doare inima când auzim atât de multe răutăți venind din partea unora. Ne considerăm românce, fie că am cântat în Grecia, în Australia sau în alte colțuri ale lumii, purtând mereu cu mândrie numele de „Grupul Românesc”. Cântăm pentru a aduce alinare celor care s-au găsit străini în alte țări, îndurând dorul de meleagurile natale. Nimeni nu părăsește o țară fără un motiv serioasă, iar ideea că am fost autentici transfugi este o insultă la adresa suferințelor trăite.
Dar nu vreau să întunec această sărbătoare cu amărăciunea noastră. Vă dorim tuturor mult succes în continuarea acestui festival care ne păstrează vie memoria și tradiția lăutărească.
Cu drag,
Paula-Sofia Vorumos
Australia, 16 noiembrie 2006
Reflecții asupra Festivalului
Festivalul Zavaidoc nu este doar o sărbătoare a muzicii, ci și un prilej de a ne aminti de istoria zbuciumată a unor familii și de a aduce un omagiu culturii lăutărești care a supraviețuit vremurilor grele. Această scrisoare inedită ne învață despre puterea muzicii de a uni comunități și despre nevoia de a celebra rădăcinile noastre, indiferent de provocările întâmpinate.
