Mormântul care a păcălit istoria un secol: testul ADN rescrie legenda lui Vlaicu Vodă
Mormântul de la Curtea de Argeș, despre care s-a crezut, timp de aproape un secol, că aparține lui Vlaicu Vodă, a stârnit controverse și întrebări în rândul cercetătorilor după ce analizele genetice și antropologice au contestat această teorie. Aceasta concluzie vine după aproape 100 de ani de credință populară că rămășițele voievodului muntean s-ar afla în acel lăcaș de cult.
Totul a început în anul 1920, când restaurarea bisericii domnești, sub atenta coordonare a arhitectului Dumitru Berechet, a dus la descoperirea unui mormânt exceptional de bine păstrat, catalogat ulterior drept „Mormântul 10”. Acesta a captat imediat atenția istoricilor datorită bogăției inventarului funerar: o tunică de mătase purpurie împodobită cu broderii din fir de aur, bijuterii strălucitoare, inele gravate și o paftă din argint aurit, decorată cu un castel medieval, elementi ce sugerau legătura cu Vlaicu Vodă, considerat ctitorul acestei biserici și domnitor al Țării Românești în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
În schimb, certitudinea apariției acestui voievod în mormântul care a devenit emblematic a fost contestată în 2012, când dr. Beatrice Kelemen a coordonat un proiect științific intitulat „Geneza genofondului populației române”, informând o echipă de specialiști să preleveze probe biologice din rămășițele îngropate. Analizele de laborator au scos la iveală rezultate surprinzătoare, contrastând flagrant cu ceea ce se credea anterior.
Studiile antropologice au evidențiat că persoana înhumată a murit cu mult înainte de vârsta estimată a lui Vlaicu Vodă. Analiza ADN-ului mitocondrial a relevat, de asemenea, o linie maternă cu origini din vest, indicând posibilitatea unei descendențe din zona germanică sau central-europeană. Datarea cu Carbon-14 a sugerat un interval temporal al morții între anii 1340 și 1350, ceea ce devansează semnificativ ascensiunea lui Vlaicu Vodă la tron în 1364.
Așadar, identitatea persoanei îngropate în acel mormânt a fost complet revizuită, forcing cercetătorii să exploreze alternative. O ipoteză interesantă avansează ideea existenței unui fiu necunoscut al lui Basarab I, decedat înainte de a putea deveni domnitor, dar crescut în mediul unei culturi occidentale influente. O altă teorie sugerează o legătură cu familia lui Nicolae Alexandru, propunând ca defunctul să fi fost un frate sau un fiu care provine dintr-o căsătorie timpurie, având radacinile în Europa de Vest.
Este cert că mormântul de la Curtea de Argeș, acum, nu mai poate fi atribuit lui Vlaicu Vodă, cel puțin nu oficial. Această descoperire deschide un nou capitol în analiza dinastiei Basarabilor, punând în evidență conexiunile lor cu Occidentul medieval, și invitând la o reconsiderare a istoriei înseși.
