2 DECEMBRIE 1918: ȘEDINȚA DE CONSTITUIRE A MARELUI SFAT NAȚIONAL DIN TRANSILVANIA
La data de 2 Decembrie 1918, în sala Tribunalului din Alba Iulia, s-a desfășurat una dintre cele mai semnificative întâlniri din istoria recentă a României: ședința de constituire a Marelui Sfat Național din Transilvania. Această adunare a avut un rol crucial, având ca scop stabilirea conducerii provizorii a națiunii române din Transilvania și luarea unor decizii fundamentale legate de soarta acestei regiuni istorice.
În cadrul acestei întâlniri istorice, s-au decis nu doar componența conducerii Marelui Sfat, ci și formarea delegației care urma să fie trimisă regelui și guvernului României pentru a comunica hotărârile Adunării Naționale. De asemenea, s-a aprobat înființarea unui comitet executiv din rândurile membrilor Marelui Sfat care să gestioneze afacerile curente ale Transilvaniei.
Marele Sfat Național Român a fost instituit conform articolului al IX-lea al Rezoluției adoptate în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918. Această instituție avea rolul de a conduce, în numele națiunii române din Transilvania, Banat și Ţara Ungurească, având astfel autoritatea de a reprezenta națiunea în fața altor state și de a lua măsuri necesare în interesul românilor din aceste teritorii.
După constituirea lui, Marele Sfat Național a fost supus influenței Consiliului Dirigent, care a preluat multe dintre atribuțiile sale, fapt apreciat de presa vremii și de cercetările istorice. Opiniile au variat de la considerarea Sfatului ca o instituție de tip parlamentar, care trebuia consultată de Consiliul Dirigent în chestiuni importante, până la viziuni care îl restrângeau doar la dezbateri privind proiecte de lege, inclusiv reforma agrară și actualizarea legislației electorale.
În această atmosferă de intensă mobilizare politică, președintele Marelui Sfat Național a fost ales Gheorghe Pop de Băsești, junto cu episcopii Miron Cristea, Teodor Mihail și Andrei Bîrsanu, care au fost desemnați vicepreședinți. În calitate de notari, au fost numiți Silviu Dragomir, Caius Brediceanu și Traian Novac, printre alți lideri remarcabili ai vremii.
Pe lângă aceasta, a fost propus un guvern provizoriu cunoscut sub numele de Consiliul Dirigent, format din 15 membri: 10 din Partidul Național Român, 2 din Partidul Socialist Democrat și 3 independenți, fiecare având responsabilități specifice în cadrul acestuia. Liderii au inclus personalități importante precum Iuliu Maniu, care a fost numit președinte și ministru de interne, Vasile Lucaciu, responsabil cu activitățile externe, și Alexandru Vaida-Voievod, care a preluat portofoliul afacerilor externe și al presei.
Dacă analizăm contextul istoric al acestui eveniment, constatăm că Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent au avut sediul la Sibiu, simbolizând astfel diversa structură politică și administrativă a Transilvaniei în acea perioadă tumultuoasă, în care națiunea română căuta să se afirme pe scena internațională.
Această zi, 2 Decembrie 1918, rămâne în istorie nu doar ca o simplă întâlnire, ci ca un moment definitoriu în formarea statului modern român, propulsând Transilvania pe calea unirii definitive cu România.
