LECȚIA DE DREPT. MONITORIZAREA RELAȚIILOR PERSONALE ALE PĂRINTELUI SEPARAT CU MINORUL
Părintele cu care copilul locuiește are responsabilitatea de a sprijini menținerea relațiilor personale ale acestuia cu celălalt părinte, din care este separat. Această obligație este esențială pentru sănătatea emoțională și dezvoltarea armonioasă a minorului, care are dreptul să își păstreze legăturile afective cu ambii părinți.
În vederea restabilirii și menținerii acestor relații, serviciul public de asistență socială, împreună cu direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului din fiecare sector al municipiului București, sunt obligate să ofere consiliere. Acest sprijin va fi oferit atât minorului, cât și părinților săi, în urma solicitării exprimate de aceștia.
În situația în care unul dintre părinți împiedică sau afectează negativ relațiile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de către părinți, celălalt părinte poate solicita asistența serviciului public de asistență socială. Aceștia pot monitoriza relațiile personale ale copilului cu celălalt părinte pentru o perioadă de până la 6 luni în scopul asigurării respectării programului de vizite.
Monitorizarea va include asistența reprezentanților serviciului public de asistență socială la preluarea copilului de către părintele cu care nu locuiește în mod statornic, vizitele efectuate la domiciliul copilului, precum și la restituirea acestuia către părintele care nu locuiește cu el.
De asemenea, această monitorizare va permite intervenția specialiștilor în momentul găzduirii copilului de către părintele cu care nu locuiește în mod normal, cu condiția ca instanța judecătorească să fi dispus monitorizarea printr-o sentință definitivă. Acest cadru este vital pentru asigurarea unui mediu protectiv și sănătos pentru minor.
Pe parcursul monitorizării, reprezentanții serviciului de asistență socială vor putea intervieva părinții, copilul, dar și persoanele care interacționează frecvent cu acesta, iar acest proces va contribui la realizarea unui raport de monitorizare bine fundamentat. Raportul se va concentra pe evaluarea relațiilor personale și va include recomandări pertinente pentru îmbunătățirea acestei legături.
La încheierea perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistență socială va putea să propună o prelungire a monitorizării pentru încă 6 luni, să recomande consilierea psihologică a unuia sau ambilor părinți, precum și alte măsuri necesare pentru a facilita îmbunătățirea relației între copil și părintele cu care nu locuiește. De asemenea, raportul final se va împărți între părinți și va putea fi utilizat ca proba în instanță, evidențiind astfel relevanța acestui demers în protecția intereselor copilului.
Avocat Maria Cristina Lețu, doctor în Drept
