Aurel Țicleanu, fosta vedetă a Craiovei, înfruntă Casa de Pensii
Aurel Țicleanu, un nume emblematic în fotbalul românesc, cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile la Universitatea Craiova, a decis să își ia dreptul în propriile mâini. În vârstă de 66 de ani și dublu campion național, Țicleanu a inițiat o acțiune în justiție împotriva Casei de Pensii. Motivul? Statul român refuză să îi recunoască contribuțiile din perioada în care a evoluat pe teren, respectiv între 1976 și 1989. Această dispută juridică a început cu o decizie în primă instanță desfavorabilă lui Țicleanu, dar el are șansa de a face apel în următoarele 30 de zile, demonstrând astfel că nu se lasă intimidat de birocrația statului.
Detalii despre veniturile din perioada comunistă
Invitat în studioul Prima Sport, Țicleanu a oferit o privire detaliată asupra modului în care erau structurate veniturile fotbaliștilor în anii ’80. El a explicat cât de importante erau indemnizațiile și primele de performanță pentru fotbaliști, subliniind că echipele muncitorești ofereau condiții mai bune decât cele studențești. „Aveam un indemnizație de 500 de lei și, în plus, prime. Banii aceștia erau esențiali pentru supraviețuirea noastră”, a declarat fostul jucător. La Craiova, unde spectatorii erau mereu numeroși, se adăugau sume suplimentare de 500 de lei pe lângă salariu, demonstrând toate acestea importanța echipei în peisajul fotbalistic românesc.
Contribuții nerecunoscute
În continuarea discuției, Țicleanu a menționat că statul a reținut taxe de 25% din veniturile sale, dar acum susține că nu există dovezi ale contribuțiilor sale la pensie. „Banii au fost colectați, dar acum statul își întoarce fața. Pe mine m-ar interesa de ce nu sunt acte?! Sunt eu responsabil de gestionarea banilor respectivi?”, a adăugat el, vizibil frustrat de această situație. Această afirmație subliniază nu doar lupta personală a lui Țicleanu, ci și situația multora dintre colegii săi care se află în circumstanțe similare.
Perspectiva viitoare în instanță
Deși a suferit o înfrângere în prima instanță, Țicleanu își menține determinarea de a continua lupta, având o nouă șansă de a se prezenta în instanță în martie 2026. „Am pierdut acum, dar nu mă voi da bătut. Trebuie să lupt pentru mine și pentru colegii mei care se află în aceeași situație. Aceștia toți merită recunoașterea și respectul cuvenit”, a concluzionat el. Determinarea sa de a face justiție nu denotă doar o ambiție personală, ci și un angajament față de drepturile multor sportivi care au contribuit la gloria fotbalului românesc în perioada comunistă.
