Bolnavi și… bolnavi. Pledoaria unui hipercreștin ortodox
În seara de 25 decembrie 2025, am avut neplăcerea de a-i fi martor unui spectacol grandios, ce părea să rivalizeze cu cele mai extravagante emisiuni de televiziune. Un celebru conațional, un hipercreștin convins, își desfășura osanalele din palatul său situat în centrul Bucureștiului. Era acolo, în fața unui vraf de cărți bisericești, îmbrăcat cu haine scumpe, manipulând, cu o dexteritate ostentativă, bilele unei mătănii negre. Așadar, dacă îi era cineva dor de o lecție despre credință, aș fi putut să o rezum în câteva cuvinte: „Eu ce zic, zic numai din credință și din învățăturile lui Ioan Gură de Aur. Esența este clară: omul se poate dumnezei, iar viața fără Cristos nu are sens… Din moment ce m-am născut ortodox, aceasta e singura mea realitate.”
Declarația sa nu s-a oprit aici. Crede cu tărie că dragostea este un atribut divin și că, spre deosebire de lumea largă, românii sunt cei care măsoară iubirea în termeni ortodocși. „Americanii nu știu ce înseamnă dragostea, iar Trump nu este cel mai puternic om. Eu sunt de un million de ori mai puternic decât el, deoarece mă împărtășesc zilnic”, a afirmat el cu o mândrie nejustificată. Libertatea, afirma el, vine din post și pocăință; fără acestea, viața este doar o iluzie egoistă.
Un alt detaliu demn de menționat este strictețea cu care își aplică doctrina personală: nu mănâncă carne, afirmând că acest lucru îi afectează libertatea gândului. Oare câți dintre noi ar putea adopta astfel de principii radicale? Este el un leu în mijlocul câinilor și urșilor politici, dar pare să ignore și să minimalizeze diversitatea umană, având păreri extrem de critice despre cei din Parlament, pe care îi consideră „bagabonți”. “În această lume a corupției, eu conduc oamenii cu dragoste, nu cu frică”, destăinuie el, uitând că frica poate, de fapt, să fie o formă de respect pe care o impun printr-o conducere pertinentă.
Cu un discurs populat de contradicții, acest hipercreștin pare incapabil să înțeleagă complexitatea relațiilor umane, navigând de la morală la un sentiment de superioritate dus la extrem. La finalul discursului său, moderatoarea, cu un zâmbet compătimitor pe chip, l-a ascultat smerit, temându-se poate să nu-l supere. Și astfel, un alt exemplu de gândire rigidă este validat, în timp ce lumea reală continuă să se agite în jurul său.
Este acesta un mod de a învăța despre iubire și compasiune? Întrebarea rămâne, provocându-ne să reflectăm asupra propriei noastre credințe și aspirații. Este oare această atitudine un exemplu de dragoste pură sau, dimpotrivă, un îndemn la izolare într-o bulă de dogme autoritare?
Sursa: jurnaluldearges.ro/bolnavi-si-bolnavi-pledoaria-unui-hipercrestin-ortodox-426667/
