Toma Biolan: Portret al artistului la tinereţe
Poetul și prozatorul Toma Biolan, născut pe 1 octombrie 1941 în satul Frasin Deal, comuna Cobia din județul Dâmbovița, a avut o viață caracterizată de echilibru și frumusețe, deși destinul său a fost curmat prematur, decesul survenind pe 18 iunie 2004, la Pitești.
După terminarea liceului „Nicolae Bălcescu” din Târgoviște, absolvit în 1959, Toma a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, obținând diploma în 1964. Cariera sa profesională a început ca redactor al revistei „Argeș” între 1967 și 1971, unde, nemulțumit de stilul autoritar al directorului Gheorghe Tomozei, a ales să plece și să devină metodist la Centrul Creației Populare Argeș, o poziție pe care a ocupat-o până în 1979. A continuat apoi ca secretar literar la Teatrul „Al. Davila” din Pitești, rol în care a fost activ până la sfârșitul vieții, fără a reuși să se pensioneze.
În 1982, Toma Biolan a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, un statut greu de obținut în acele vremuri. În decursul a 34 de ani de activitate literară, între 1970 și 2004, Toma a publicat 13 volume, inclusiv apreciatul volum de versuri „Templul grec” (1970) și „Pasărea paradisului” (1979), continuând cu „Nuferi în somn” (1983), „Cu șoimul pe umăr” (1989), „Izvoare-n cer și pe pământ” (2001) și „Idei căzute pe gânduri” (2004). De asemenea, volumul său de proză satirică „Test de fidelitate” a fost primitor al unei popularități deosebite, la fel ca și piesele sale pentru copii.
Deși își desfășura activitatea literară la Pitești, Toma Biolan a fost un scriitor de renume național, fiind recunoscut și apreciat de critici literari de prestigiu precum Geo Dumitrescu, Laurențiu Ulici, Alex Ștefănescu, Paul Everac și Petru Mihai Gorcea. Profesorul Alexandru Piru l-a clasificat ca un „sceptic melancolic”, o caracterizare ce reflectă atât opera sa, cât și felul în care aborda viața printre contemporani.
Chiar dacă numele său rămâne mai puțin cunoscut în rândul noilor generații de scriitori, soția sa, Virginia Biolan, continuă să se ocupe de păstrarea memoriei lui Toma, evidențiind astfel importanța sa în peisajul literar românesc.
