Pastila de frumos. Acceptăm o agricultură în îngustime a unor minți?
Într-o vreme în care vocea fermierilor ar trebui să fie auzită mai mult ca niciodată, corul apocaliptic legat de Acordul comercial U.E. Mercosur devine tot mai amplu. Opoziția față de lărgirea relațiilor internaționale, esențiale pentru progresul umanității, se face simțită, chiar și atunci când Acordul a fost, într-un final, semnat. După 25 de ani de negocieri intense, care au fost răsturnate în toate colțurile pentru a-și atinge scopurile, schimburile comerciale devin mai diverse și mai accesibile, în beneficiul ambelor părți implicate.
Protestele au început să explodeze, aducând în prim-plan mesaje precum „Revoltă în Europa împotriva Acordului” și „Protest mamut după Acordul Mercosur”. Mii de fermieri au luat cu asalt străzile din Strasbourg, printre care s-au numărat și aproximativ 200 de reprezentanți ai „mediului asociativ” din agricultura românească. Îmbrăcați în uniforme care aproape că-i deghizau, aceștia au fost acompaniați de autoritățile agricole române, inclusiv de ministrul agriculturii, care a afirmat: „Ne vor otrăvi!”. Este curios cum nimeni nu a menționat că străzile din Argentina și Brazilia sunt „infestate” de produse agricole care pun în pericol sănătatea. Poate că și acest argument va apărea în curând!
Dacă reprezentanții „mediului asociativ” din România s-ar fi gândit mai bine înainte de a striga în fața prezidiului, ar fi realizat că negociatorii au anticipat, timp de 25 de ani, riscurile Acordului, iar prevederile de protecție au fost incluse. Printre temerile repetate se numără: a) cantitățile mari de produse mai ieftine care ar putea genera concurență neloială; totuși, Acordul prevede că anumite produse nu pot intra în U.E. fără taxe sau cu taxe reduse de maxim 3-5%; b) standardele diferite de producție din Mercosur, inclusiv utilizarea excesivă a pesticidelor și îngrășămintelor, sunt prezentate ca fiind un pericol pentru sănătate. Totuși, Acordul stipulează ca firmele care exportă în U.E. să fie licențiate și să respecte anumite standarde.
Întrebarea care persistă este: care mai sunt motivele scandalului care se intensifică? Acum, pe lângă „mediul asociativ”, a apărut și „Sindicatul Fermierilor Patrioți”, condus de dl. Ștefan Muscă, care cere excluderea sectorului agricol din acordul comercial interimar. O combinație de patriotism și interes se adaugă astfel discuției controversate.
Diversi „părerologi”, precum un director suspendat din ANPC, argumentează că România deja primește suficiente produse din țări precum China și Turcia. Cu toate acestea, Uniunea Europeană continuă să își consolideze poziția pe piața internațională, semnând acorduri comerciale cu piețe mari, inclusiv cu India. În acest context, se conturează o orientare rațională, în ciuda opoziției unor voci care doresc închiderea țării.
Un alt punct adesea subliniat de autorități, în special de ministrul agriculturii, se referă la faptul că am fost luați prin surprindere de acest acord, fără a avea timp pentru studii de impact. Este important de menționat că fără studii, putem observa impactul politicilor agricole românești, având în vedere că 70-80% din consumul agroalimentar este acoperit din importuri, rafturile magazinelor fiind inundate de produse străine. De asemenea, ar fi trebuit să avem informații constante despre ceea ce se întâmplă la Bruxelles, având o reprezentanță permanentă dedicată agriculturii. La Consiliul miniștrilor agricoli europeni din 26 ianuarie, ministrul a fost văzut alături de dl. Achim Irimescu, o figură care a fost uitată de mulți, dar totuși activă la Bruxelles. Aceasta subliniază necesitatea unui aport constructiv în această situație complexă.
Pentru a naviga cu succes derularea Acordului U.E. Mercosur în România, ar fi benefic ca ministrul să formeze o echipă de experți care să-l asiste. Aceasta „oaste” ar fi trebuit să existe de la începutul aderării României la U.E., având rolul de a colabora cu „Consiliile pe produs”, dedicate elaborării și realizării de strategii specifice pentru fiecare sector agricol, fie el vegetal sau animal.
Articol semnat de Dr. ing. Ilarie Isac
