Mihai Moșandrei: Portret al artistului la tinereţe
Unul dintre cei mai proeminenți scriitori originari din Câmpulung, Mihai Moșandrei, cunoscut sub numele real Mișu Tănăsescu, a lăsat o amprentă durabilă în literatura română. Născut pe 29 ianuarie 1896 și decedat la 7 martie 1994, Moșandrei a avut o carieră bogată și diversificată, fiind nu doar poet, ci și eseist, memorialist, prozator, judecător, avocat, și chiar pasionat de dresajul câinilor de vânătoare. Provine dintr-o familie cu tradiții literare, fiind nepotul poetului neoclasic Dimitrie Nanu, care l-a introdus în lumea literară prin cenaclul „Sburătorul” în anii ’20. De asemenea, a fost coleg de clasă și prieten cu cunoscutul poet Ion Barbu.
Moșandrei a servit cu distincție în Primul Război Mondial, acționând ca artilerist după ce a absolvit Școala Militară Pregătitoare din Botoșani. A fost decorat pentru curajul său în timpul conflictului și a continuat să-și servească țara și în Al Doilea Război Mondial, ca aviator. Absolvent al studiilor de Drept la București, și-a finalizat doctoratul la Paris, unde a fost coleg cu Mihai Ralea, dar fericirea sa a fost umbrită de regimul comunist, care l-a condamnat la închisoare între anii 1959-1961, ținându-l în celulele de la Pitești, Jilava și Gherla. A fost privat de dreptul de semnătură timp de mulți ani după această experiență traumatică.
Cariera literară a lui Moșandrei a început în 1929, când a debutat editorial cu o colecție de versuri. De-a lungul decadelor, a publicat lucrări diverse cum ar fi „Găteala ploilor” (1932), „Prezența Pegasului sau plimbări lirice în jurul poeziei” (1933), și multiple volume de poezie, inclusiv „Ofranda muzelor” (1940) și „Cărare printer noi” (1971). Poezia sa rămâne relevantă și apreciată, având parte de reeditări recente. În 2022, întreaga sa operă poetică a fost reunită în două volume ample sub titlul „Casa cu hortensii”, coordonate de Adrian Săvoiu și Liviu Mățăoanu, unul dintre ultimii săi discipoli, demonstrând că arta sa transcende limitele timpului.
Mihai Moșandrei rămâne o figură emblematică în literatura română, exemplificând puterea cuvântului și rezistența creativității în fața adversităților. Prin opera sa, el oferă o introspecție profundă asupra experiențelor umane și asupra valorilor culturale românești, inspirând generații întregi de cititori și scriitori deopotrivă.
