AUTOPSIA UNUI EȘEC NAȚIONAL: ROMÂNIA – TURCIA 0-1. CUM A SUFOCAT RĂZVAN BURLEANU FOTBALUL ROMÂNESC ÎN ULTIMII 12 ANI.
Într-o seară recentă, am asistat din nou la ceea ce pare a fi o reprezentare absurdă, o piesă de teatru pe care mulți dintre noi o cunoaștem prea bine. Naționala de fotbal a României, pe teren, a reflectat exact starea societății noastre actuale: apatică, resemnată, formată din oameni care, deși harnici și competenți, nu mai au spark-ul necesar pentru a străluci.
MIZA REALĂ: SUPRAVIEȚUIREA LUI RĂZVAN BURLEANU.
Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, trebuie să ne uităm la cifrele reale. Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal, câștigă anual peste 300.000 de euro din instituții internaționale. Aceasta echivalează cu aproape 1.000 de euro pe zi, făcând ca salariul lunar de 4.000 de euro din București să fie mai mult o sumă de buzunar decât o remunerație semnificativă.
Burleanu, pentru a-și menține poziția la UEFA și FIFA, unde fluxurile financiare sunt considerabile, trebuie să rămână președinte al unei federații naționale. În acest scenariu, rezultatele echipelor naționale, stadioanele goale sau lipsa de pregătire a juniorilor devin secundare.
În fața autorităților europene, Burleanu joacă rolul perfect: livrează voturi strategice fără a provoca scandaluri și își asumă o tăcere comodă când i se cere. În schimbul acestei tăceri complice, beneficiază de avantaje financiare semnificative, în timp ce noi suportăm mediocritatea.
RĂZVAN BURLEANU, CURĂȚEL, DAR LIPSIT DE TALENT.
Meciul recent cu Turcia a fost o metaforă care a evidențiat lipsa de direcție a fotbalului românesc sub conducerea lui Burleanu. Acesta este un lider mereu aranjat, corporatist, dedicat parcursului birocratic, dar care nu are viziunea necesară de a dezvolta un fotbal competitiv. Așa cum a spus Mirel Curea, „o hahaleră” în sensul creativității și spiritului competițional.
Una dintre cele mai strategice mutări ale lui Burleanu a fost regândirea structurii de putere din cadrul Federației. Între timp, puterea a fost redistribuită către asociațiile județene, echipele din ligile inferioare și fotbalul feminin. Astfel, votul influent al unor moguli precum Gigi Becali sau Dan Șucu este acum echivalat cu votul unei echipe de futsal dintr-o comună periferică.
În această nouă ordine, patronii din Liga 1, care sunt mai greu de mulțumit, sunt echilibrați de președinții de asociații locale loiali, care devin prieteni pe viață în schimbul unor donații modeste de echipamente și sprijin financiar.
