LECȚIA DE DREPT. CONTESTAȚIA PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI CIVIL
În cadrul oricărui litigi, este esențial ca participanții să aibă la dispoziție opțiunea de a contesta tergiversarea procesului civil. Conform legislației actuale, atât părțile implicate în litigiu, cât și procurorul participant la judecată, pot formula o contestație. Această contestație are ca fundament încălcarea dreptului la o soluționare într-un termen optim și previzibil, solicitând astfel măsuri legale pentru eliminarea întârzierilor procesuale.
Există patru situații specifice în care poate fi formulată o contestație:
1. Când legea prevede un termen limită pentru finalizarea unei proceduri, pronunțarea sau motivarea unei hotărâri, iar acest termen a expirat fără a se obține un rezultat.
2. Când instanța a stabilit un termen în care o parte din proces trebuia să execute o obligație proceduală, dar acest termen a trecut fără ca instanța să ia măsurile legale necesare față de partea care nu a îndeplinit obligația.
3. Când o autoritate care nu este parte la litigiu a fost obligată să prezinte instanței un document, date sau alte informații relevante pentru soluționarea procesului, iar termenul a expirat fără ca instanța să ia măsuri împotriva acelei autorități.
4. Când instanța nu respectă obligația de a soluționa cauza într-un interval de timp optim și previzibil, fie prin neglijență în adoptarea măsurilor necesare, fie prin omisiunea de a îndeplini acte de procedură impuse de lege, în contextul în care intervalul scurs de la ultimul act procedural ar fi fost suficient pentru realizarea acestora.
Toate aceste incidente procedurale reflectă o nerespectare a obligației instanței de a judeca cauza într-un termen rezonabil, așa cum este stipulat în articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Instanțele pot să nu observe aceste obligații din neglijență sau din lipsa de acțiune față de participanți sau terțe părți implicate, care contribuie la tergiversarea cauzelor prin neîndeplinirea obligațiilor legale.
Contestația trebuie elaborată în scris și depusă la instanța competentă, care este responsabilă de soluționarea procesului în legătură cu tergiversarea invocată. De asemenea, contestația poate fi formulată și verbal într-o ședință, urmând ca aceasta să fie consemnată și motivată în încheierea de ședință.
Contestatorul are dreptul de a renunța la contestația formulată în orice moment, prioritar înainte de a fi soluționată. Pe parcursul derulării procesului, o parte poate introduce o nouă contestație dacă apar circumstanțe care generează un nou incident procedural. Restricția de a reitera aceleași motive se aplică doar în cazul reîntoarcerii la aceleași motive specifice catre contestația anterioară.
O altă parte din litigiu poate prelua contestația retrasă, caz în care nu se consideră o reiterare a contestației originale. Cu toate acestea, instanța nu va dispune niciodată suspendarea soluționării cauzei. În situația în care contestația sau plângerea este prezentată cu rea-credință, autorul poate fi obligat să achite o amendă judiciară și, la cererea părții afectate, la compensarea prejudiciilor cauzate prin demersurile considerate malefice.
Avocat Maria Cristina Lețu, doctor în Drept
