Scenariul de Controverse în Argeș: Romsilva și Acțiunile Legale
Într-o situație care a stârnit controverse în rândul opiniei publice, directorul general al Romsilva, Jean Vișan, a solicitat despăgubiri de 100.000 de euro, argumentând că dezvăluirile aduse de activistul de mediu și jurnalistul Mihai Goțiu în cadrul publicației „România Curată” i-ar fi provocat daune morale. Aceste dezvăluiri fac referire la asocierile unor șefi și directori din cadrul Romsilva cu mafii ale lemnului, lucru care amplifică întrebările legate de integritatea acestora și de transparența instituției.
Mihai Goțiu a contestat acțiunea lui Vișan, caracterizând-o drept o acțiune netemeincă. Jurnalistul subliniază că toate articolele sale sunt susținute de dovezi concrete, fiind bazate pe documente interne ale Romsilva, declarații de avere și note de constatare emise de Gărzi Forestiere. Aceste dovezi sunt menționate ca fiind parte integrantă a investigațiilor, adăugându-se credibilitate celor relatate.
Una dintre acuzațiile centrale din proces se referă la o investiție de un milion de euro, care ar fi fost utilizată pentru un drum deservind firme implicate în activități de tăiere ilegală a lemnului. Vișan susține că Goțiu nu a prezentat documente oficiale care să susțină aceste afirmații, în timp ce Goțiu afirmă că Romsilva și directorul său neagă adevărul evident, având la dispoziție documentația corectă.
Mai mult, procesul este considerat de către jurnaliști ca fiind un exemplu de tip SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation), o tactică legală folosită pentru a încerca să intimideze și să descurajeze reporterii în a continua investigațiile. Jurnaliștii de la „România Curată” afirmă că, dacă ar fi existat o implementare a Directivei europene Anti-SLAPP în România, acest proces ar fi fost respins rapid, iar inițiatorul reclamației ar fi fost sancționat.
Într-o notă similară, directorul Direcției Silvice Argeș, Armand Chiriloiu, se află sub observația jurnaliștilor pentru aplicarea unor măsuri de intimidare pe parcursul anilor, solicitând despăgubiri semnificative împotriva publicației „Jurnalul de Argeș” din cauza expunerii problemelor interne ale instituției. Aceste tacticii de descurajare reflectă o preocupare largă în cadrul sistemului, demonstrând o rezistență față de transparență și responsabilitate.
