„`html
BOLNAVI ŞI… BOLNAVI. CINE URMEAZĂ?
Înainte de introducerea cardurilor de sănătate, numărul pacienților pe care i-am consultat anual varia între 8.000 și 10.000. Odată cu apariția acestora, media consultărilor a scăzut la aproximativ 6.000 pe an. Este important de menționat că procentajul de vindecare și ameliorare în această specialitate care se dovedește a fi extrem de complexă se situează în jurul valorii de 90%. Aceasta se datorează faptului că pielea, un organ esențial, suferă adesea consecințele disfuncției altor organe interne, dar și ale stării psihice, sistemului endocrin și igienei dentale.
Sunt dedicat fiecărui pacient care îmi trece pragul cabinetului, fără a face distincții în funcție de statutul social sau educația acestora. Interacționez cu pacienți din toate categoriile, de la cei cu un nivel redus de educație până la specialiști recunoscuți, generali sau politicieni influenți, ceea ce îmi oferă o viziune diversificată asupra problemelor de sănătate. Este o surpriză constantă cine va fi următorul pacient, iar de multe ori, instinctul îmi spune încă din primele momente dacă acesta mă va fascina sau nu.
Povestea unui pacient
Un caz recent a fost cel al unei doamne în vârstă de 50 de ani care a venit la mine cu o arsură de gradul II pe antebrațul drept. Aceasta era provocată de o contactare accidentală cu un recipient cu lichid fierbinte, dar a negat cu vehemență incidentul, afirmând că așa s-a trezit în dimineața aceea. Am încercat să o întreb dacă nu cumva suferă de somnambulism, iar răspunsul ei a fost „Nu cred”. La scurt timp după, am aflat că nu s-a mai prezentat la control, ceea ce ilustrează un fenomen interesant: unele persoane caută, prin diferite metode, să atragă atenția, chiar și prin auto-vătămare, caz cunoscut sub numele de „Patomimie”.
Am avut și un pacient în vârstă de 80 de ani, care părea să poarte povara unui cancer avansat pe lobul unei urechi, apărut pe o degerătură veche de două decenii. Acesta a fost trimis pentru evaluare la Oncologie, având în vedere gravitatea situației. De asemenea, o altă pacientă, o fostă ceapistă în vârstă de 75 de ani, a venit cu o mâncărime necontrolată în zona intimă, iar când a fost invitată să se așeze pe canapeaua de consultație, am observat că era lipsită de lenjerie intimă. Explicația sa a fost una uimitoare: „Păi, îmi fu rușine să vin cu chiloți!”
Aceste întâmplări reprezintă nu doar cazuri clinice, ci și o fereastră către comportamentele umane complexe și diverse, ce însoțesc suferința.
„`
