PASTILA DE FRUMOS. O NOUĂ „SIMFONIE” ÎN LUNCA ARGEȘULUI. DE CE NU O EXPOZIȚIE NAȚIONALĂ PERMANENTĂ?
Îmi amintesc cum întotdeauna am avut dragoste și respect față de „Simfonia Lalelelor”, un proiect care a devenit parte esențială din viața mea. De fiecare dată când mă gândesc la această creație, mă simt determinat să o protejez de evoluția sa naturală către altceva, să rămână un prilej de meditație și apreciere a frumuseții florilor, dar și a efortului nostru comun. Alături de aprecierea față de managerul „Jurnalului de Argeș”, Cristian Vasile, care susține cu tărie acest demers jurnalistic, respectul meu se îndreaptă și către comunitatea piteșteană și argeșeană, cititorii noștri fideli. În contextul acestor gânduri și aproape de a fi considerat un impostor în legătură cu „Simfonia”, este important să privim înapoi în istorie pentru a înțelege mai bine prezentul.
Întrebarea de ce nu avem o expoziție națională permanentă pentru „Simfonia Lalelelor” este una pertinentă. Când, în 1978, a fost inițiată E.N.H.P. cu prima ediție a acestei simfonii florale, inginerul șef Gh. Pacea, creatorul spațiilor verzi din Pitești, se ocupa de amenajările din oraș. L-am cunoscut pe ing. Pacea la începutul carierei mele, după ce petrecusem doi ani ca cercetător la Stațiunea Voinești și o perioadă de formare în Franța. În 1970, venind la Pitești, am descoperit expertiza lui Gh. Pacea în realizarea spațiilor verzi care erau nu doar estetice, dar și funcționale.
În perioada 1970-1971, am avut ocazia să colaborăm, iar eu l-am ajutat să exploreze prin prezentări diapozitive bogăția parcurilor din Vestul Europei, inclusiv faimosul Versailles. Ideea de a avea o expoziție florală similară cea văzută în străinătate a apărut natural, dar nu își avea locul în orașul nostru, iar această situație persistă până astăzi. Într-un compromis, prima ediție a „Simfoniei” a avut loc în holul Casei de Cultură a Sindicatelor, unde am făcut apel pentru construcția unei case dedicate cu adevărat acestei expoziții florale. Primarul Valeriu Nicolescu a identificat un teren generos la Valea Teiului, iar lucrările au început sub coordonarea unui arhitect talentat.
Cu toate acestea, lucrările au fost oprite din motive politice, iar noul conducător local a decis să dezvăluie cu un veto acest proiect. Transformarea unui obiectiv cultural într-un politic a fost inevitabilă; astfel, „Simfonia Lalelelor” a început să își piardă din strălucirea și autenticitatea inițială. S-a ajuns în punctul în care, treptat, etica și meritocrația au fost înlocuite cu populismul și influențele politice negative. Acum, structuri care ar fi putut susține expunerea florilor au fost abandonate, iar organizarea a fost înlocuită cu adunări comerciale, trăgând astfel în jos conceptul original.
Este esențial să ne asumăm răspunderea pentru această moștenire culturală. Prin denigrarea istoriei „Simfoniei Lalelelor” și subiectele importante din spatele ei, ajungem să ne uităm la valorile ce ar trebui să ne unească sub auspiciile piteștenilor și a argeșenilor. Lalelele plantate de Gheorghe Pacea în centrul orașului ar trebui să fie mândria orașului nostru, și nu o relicvă uitată fără o expoziție națională permanentă. Oare jurnalul se va ridica la acest înălțimile responsabilității pe care le are în clarificarea acestui conflict?
Dr. ing. Ilarie Isac
