LA CE I-A FOLOSIT DUCELUI DE ALBOTA INSTRUIREA DIN NORVEGIA
În Norvegia, nerespectarea obligațiilor fiscale se consideră o infracțiune serioasă. Această atitudine față de taxe și amenzi, care trebuie plătite timely, reflectă un sistem bine structurat, care asigură stabilitatea comunităților. Ion Dumitru, primarul comunei Albota, a avut ocazia să participe, acum doi ani, la un curs de perfecționare în Norvegia, alături de alți lideri de comunități. Ce a învățat acolo, în doar șapte zile, i-a oferit o viziune cu totul diferită asupra modului în care pot funcționa administrațiile locale.
Întors acasă, Dumitru a simțit o frustrantă discordanță între ceea ce a văzut și ceea ce se petrece în comună. Deși Albota a reușit să își crească veniturile, realitatea de acasă e cu totul diferită. Bugetul este suficient pentru cheltuieli, însă nu există permisiunea de a angaja personal suplimentar. „Vrei să ai performanțe? Mergi în Norvegia!” i s-a spus, iar acasă nu îi rămâne decât să facă reforme cu resursele existente, ceea ce ulterior devine frustrant.
O situație exemplificativă este noua sală de sport, finalizată în sfârșit după ani de eforturi. Dumitru se confruntă cu măsuri ireale impuse de autorități: nu poate angaja pe nimeni pentru a se ocupa de întreținerea tehnică a sălii. Trebuie să folosească resursele umane pe care le are deja, inclusiv trimițând consilieri personali necalificați să se ocupe de echipamentele din sala respectivă. “Ce să fac?” spune Dumitru. “Când nu poate el, merg eu, când eu nu pot, vine vicele.” Această abordare ar putea fi ridicolă dacă n-ar reflecta o problemă sistemică profundă.
Comparând situația din Norvegia cu cea din România, diferențele devin dureroase. În Norvegia, funcționarea sistemului este ireproșabilă, în timp ce la Albota, autoritățile se confruntă cu obstacole administrative și lipsa personalului necesar. Primarul subliniază că, deși este necesar să îndeplinească anumite sarcini, acest lucru este imposibil fără resurse umane adecvate. “Vino, la fața locului, stabilește-mi cum funcționez și eu așa voi funcționa”, insistă el, evidențiind nevoia de adaptare a reglementărilor la condițiile reale de lucru.
În această situație, primarul Dumitru face apel la autoritățile competente pentru a găsi soluții eficiente care să permită comunităților să se dezvolte din veniturile proprii, fără a fi constrânse de un sistem birocratic ineficient. Visează la un sistem în care binele, așa cum îl vede el, nu depinde de complicațiile administrative de acasă, ci este similar cu ceea ce funcționează în țări cu o administrație eficientă, precum Norvegia.
