Sergiu Rizescu – Un Ultim Gardian al Memoriei Anticomuniste
Astăzi, 20 august 2026, ne despărțim de Sergiu Rizescu, o figură emblematică a rezistenței anticomuniste, care a luptat cu curaj împotriva regimului totalitar. Rizescu a fost un adevărat martor al istoriei, consemnând amintirile celor persecutați în timpul comunismului. Cu o viață dedicată apărării memoriei victimelor, el a lăsat o moștenire valoroasă pentru generațiile viitoare.
Anunțul decesului său a fost făcut de către Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache, un partid în care Rizescu a activat intens după 1989 pentru a restabili valorile democratice. A avut 94 de ani și a reprezentat principii de neclintit chiar și în fața provocărilor sistemului opresiv.
În luna decembrie a anului 1952, Sergiu a fost arestat la doar 20 de ani din cauza apartenenței la o organizație anticomunistă. Judecat sever, a primit o condamnare de cinci ani, perioada în care a fost încarcerat în temnițele notorii ale Piteștiului, Jilavei, Deju și Cavnicului. Viața lui a fost marcată profund de aceste experiențe; tatăl său, preot, fusese arestat cu puțin timp înainte, adăugând o dimensiune personală tragediei sale familiale.
Un moment definitoriu din viața sa a fost în 1954, când Securitatea a încercat să-l convingă să devină informator. Sergiu a refuzat oferta, afirmând cu determinare: „Deși eram în celulă, mă simțeam liber.” Această alegere reflectă nu doar curajul său, ci și dăruirea față de valorile în care credea cu tărie.
După căderea comunismului, a fost un activist activ în rândurile Partidului Național Țărănesc, unde a ocupat funcția de președinte al Organizației Argeș și al Convenției Democrate din Argeș. De asemenea, a fost deputat timp de două mandate între 1992 și 2000, contribuind la procesul de restaurare a democrației în România.
Pasiunea sa pentru justiție și adevăr s-a reflectat și în activitatea sa de apărător al memoriei victimelor comunismului. Între anii 2021 și 2024, a condus Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, continuând să inspire o societate aflată în căutarea adevărului și a reconciliării. Zilele lui întunecate din detenție nu au fost în zadar; el a devenit o voce pentru cei care nu au avut ocazia să-și spună povestea.
Moartea lui Sergiu Rizescu reprezintă dispariția unui martor de seamă, unul dintre puținii care nu doar că au trăit ororile dictaturii, ci au și luptat pentru adevăr și justiție. Astfel, plecarea sa lasă un gol în comunitatea celor care doresc să păstreze vii amintirile trecutului și să învețe din ele. Sergiu Rizescu va rămâne în memoria colectivă ca simbol al curajului și al credinței neclintite în libertate.
