Armata de „mercenari” a lui Ilie Bolojan a preluat PNL
Într-un moment în care Ilie Bolojan se prezintă ca arhitectul unei reforme capitale pentru Partidul Național Liberal, realitatea acestui proces este, în mod paradoxal, tot mai apropiată de un control personalizat al partidului. Acest lucru este evident în modul în care Bolojan își implementează viziunea, printr-un stil pe care mulți îl percep ca fiind mai degrabă contabil-măcelar decât unul dedicat modernizării democratice și liberalizării. Și, în această dinamică, nu se observă nicio luminiță în capătul tunelului politic.
Preluarea PNL prin sinecuri politice
Analizând măsurile promovate de Bolojan în ultimele luni, este posibil să observăm cum intervențiile sale devin din ce în ce mai puțin despre reformă și tot mai mult despre consolidarea puterii personale prin numirea unor „mercenari” în funcții-cheie, acțiune ce conduce, inevitabil, spre falimentarea valorilor liberale. Această dinamică a generat o întrebare retorică, ridicată de Sanda Nicola – fostă purtătoare de cuvânt a lui Mircea Geoană și actuală șefă la PNL Sector 2 – “De ce nu?” Atitudinea sa sugerează o acceptare tacită a principiului oportunității, în care intrarea în partid depășește cu mult angajamentele ideologice ale liberalismului.
O nouă definiție a profesionalismului
Aducerea în vârful Partidului Național Liberal a unor figuri precum Dragoș Pîslaru, Oana Gheorghiu și alți interlopi politici din diverse partide reflectă nu doar o schimbare de paradigmă, ci și o nuanță cinică asupra ceea ce înseamnă acum „profesionalism” în conducerea politică. În viziunea actualei conduceri, orice modificare în structura partidului este prezentată ca o „reorganizare”, în vreme ce numirile efectuate sunt catalogate drept deschideri „către societate”, o umbră de eficiență ascunsă în jargonul politic.
Sprijinul în rândul „mercenarilor”
Pentru a asigura continuitatea acestui tip de reformă, Bolojan se bazează pe sprijinul așa-numitului „mercenari”, cum ar fi Siegfried Mureșan, figura emblematică care se dovedește un susținător constant al acestor politici. Un astfel de comportament al politicienilor facilitează o adaptare subiectivă a sistemului, care continuă să servescă interesele personale și nu cele ale alegătorilor.
Concluzie
În acest context, liberalismul în forma sa tradițională pare să dispară treptat în umbra unei noi filozofii politice, vom denumi „Bolojensim”. Această transformare nu doar că amenință identitatea PNL, dar și viitorul politic al României, lăsând loc unei culturi politice bazate mai degrabă pe oportunism decât pe valori fundamentale. Despre ceea ce rămâne din liberalism în România, întrebarea va rămâne relevantă pe măsură ce ne îndreptăm spre viitoarele alegeri, observând cum ajung în lumina reflectoarelor acei care primesc funcții fără a avea o legătură reală cu principiile și valorile pe care le reprezintă.
