Limitarea accesului la rețelele de socializare: Kelemen Hunor afirmă „nu poţi să interzici”
În contextul dezbaterilor actuale, secretarul de stat Raed Arafat, care conduce Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), a exprimat preocupări serioase legate de impactul negativ al rețelelor de socializare asupra copiilor și adolescenților. Recent, Arafat a solicitat Parlamentului să elaboreze și să adopte un cadru legislativ menit să restricționeze accesul minorilor cu vârste sub 15-16 ani la aceste platforme online. Această propunere a generat discuții ample în spațiul public, întrebându-se dacă interdicțiile sunt suficiente și eficiente.
În răspunsul său la această inițiativă, președintele UDMR, Kelemen Hunor, a recunoscut că intenția de a proteja tinerii este una lăudabilă, dar a subliniat necesitatea unor măsuri complementare, care să includă educația în școli, sprijinul familiei și implicarea societății în ansamblu. El a evidențiat faptul că abordarea limitării accesului nu poate fi exclusiv una legislativă. Kelemen a explicat că dialogul deschis în cadrul familiei și stabilirea unor reguli clare contribuie semnificativ la controlul utilizării tehnologiei de către tineri.
În cadrul discuției, Kelemen Hunor a relatat modul în care, în familia sa, se gestionează accesul la tehnologie. El a menționat că, deși copiii săi folosesc dispozitive digitale pentru îndeplinirea sarcinilor școlare, ei nu au acces la rețelele sociale precum Facebook până la atingerea vârstei de 15 ani. Specialistii subliniază că la această vârstă, copiii nu sunt capabili să facă distincții clare între conținuturile potrivite și cele dăunătoare, ceea ce poate genera dependențe precoce.
„Cred că măsurile trebuie să fie variate,” a declarat Kelemen Hunor. „Reglementările singure nu vor avea efectul dorit. Este esențial să avem discuții care să implice școlile și familiile, nu doar o restricționare imediată.” Acesta a adăugat că, în absența unor strategii efective în educație și în cadrul familial, interzicerea accesului la rețelele sociale ar putea fi o soluție insuficientă. Astfel, el a propus inițierea de dezbateri publice pentru a găsi cele mai bune soluții în această problemă complexă.
Povestea lui Kelemen Hunor este una reprezentativă pentru provocările contemporane legate de educația digitală și sănătatea mentală a tinerilor, subliniind că simpla imposibilitate de a interzice accesul nu rezolvă problemele fundamentale care afectează generația tânără în era digitală.
